joi, 21 iunie 2012

Family affairs: Shadow of a doubt (1943)



Îmi continui săptămâna Hitchcock cu un nou film, de data aceasta Shadow of a Doubt. L-am alespentru că am văzut că încă nu a fost disecat şi mie mi-a plăcut tare mult. Nu am putut să pierd ocazia!

După cum ştim deja, tema familiei e adânc înrădăcinată în filmele lui Hitchcock, cum e, de altfel, şi ideea de dezgust şi decadenţă. Şi cam ttul e atins de această mizerie, nici familia, ca nucelu social, nu-şi poate păstra inocenţa: asaltată de forţe malefice din exterior, ea generează, prin ea însăşi, dinspre interior, zvâcniri ucigaşe.

Primele cadre ale filmului o surpind pe Charlie (Teresa Wright)culcată în pat,întristată de viaţa searbădă pe care o duce împreună cu familia sa. Camera de filmat acţionează şi în cazul ăsta, ca în nenumărate alte filme ale lui Hitchcock, ca un fel de Peeping Tom, care permite oobservare de prea aproape, care spionează şi se apropie tot maimult pentru a vedea totul. De cealaltă parte a continentului, în Philadelphia, unchiul ei, Charles (Joseph Cotten) stă în aceeaşi poziţie. În scurt timp aflăm că această încăpere ascunde un secret şi că ocupantul ei este suspectat de crimă. Indiscreta curiozitate a camerei trezesc suspiciune în noi, ca spectatori. Ne dăm seama că cele două case ascund ceva nedesluşit şi sinistru, ceva ce necesită demascare imediată. Casa din Santa Rosa o adăposteşte familia Newton, în frunte cu Charlie, cea care devine, în această ecuaţie obscură propusă de mişcarea mereu insinuantă a camerei, o criminală, la rândul ei. Natura crimei e totuşi una care nu poate fi ghicită din prima şi nici nu e vreodată explicită pe tot parcursul filmului. Totuşi, încă de la început, această "cuplare" şi, până la urmă, suprapunere de cadre este un indiciu clar al unei legături ectrem de strânse între cei doi. Incestul e mereu insisnuat în film; acesta devine, de asemenea, o metaforă a ataşamentului puternic pe care Charlie îl are pentru tot ceea ce reprezintă unchiul său.



Legătura dintre cei doi pare destul de nesănătoasă încă de la început. Mai ales că cei doi sunt văzuţi din exterior, odată cu reîntâlnirea, ca fiind bolnavi. Unchiul Charles împrumută această boală ca pe o mască care să-i asigure scăparea de poliţişti, nepoata sa este, la rândul ei, bolnavă de emoţia reîntâlnirii.

Această "împreunare" bolnăvicioasă a celor doi o putem observa mai apoi în unele aparente gânduri şi gesturi incestuale, cât şi în identitatea de nume. Această insistenţă a uniunii merge tot mai departe: "We're more than uncle and niece. We]re like twins". Hitchcock pare să aibe o obsesie pentru personajele care seamănă între ele şi pentru dedublare. u pot să nu văd în asta privire batjocoritoare aruncată în direcţia idee burgheze de individualitate.



Prin aducerea unchiului (fratele mamei) în sânul familiei, Charlie încearcă să evadeze din închisoarea vieţii de provincie şi să acceadă la lucruri intense care s-o facă să se simtă conectată la un nivel superior al trăirilor. Unchiul ei este promisiunea acestei iluzii de fericire. Doar că această iluzie a perfecţiunii îi este spulberată în momentul în care află că unchiul mult iubit este, de fapt, un criminal. El nu poate umple rolul de salvator pentru că este cel care ia viaţa, un criminal cunoscut drept "Ucigaşul văduvelor vesele". Această aversiune a lui Charles pentru femei văduve o simţim în scena în care ăşi expune crezul cu privire la inutilitatea vieţii lor: "These widows are now eating the money, drinking the money, they stink of money " De fapt, aceste idei vin din frica organicăde femei care deţin orice fel de putere, frică ce se transformă, contextual, în fica de sexualitatea feminină, prezentă ca laitmotiv în atât de mult filme hitchcockinene.

Printr-un transfer de identitate, ne dâm seama că Charlie îşi doreşte, inconştient, să părăsească idealul de feminitate portretizat de "fata de casa". Prin această dorinţă nereprimată de independenţă ea seidentifică cu văduvele vesele. Astfel, momentele când Chrales încearcă să o ucidă pe Charlie nu vin ca o surpiză pentru spectator. După ce, cu puţin timp în urmă, cei doi deveneau un întreg prin intermediul inelelului pe care Charles i-l oferă lui Charlie, legătura nesănătoasă se rupe brusc şi asistăm la o despărţire dureroasă a celor două principii: masculin şi feminin.

!Some spoliers involved! :)

Dacă văduvele vesele merită să moară pentru accesul la putere, Charlie Newton (care doar visează la o anumită emancipare) nu devine o victimă a tentativelor de crimă ale unchiului său. Charles, oglindirea în exterior a dorinţei de independenţă, e cel care sfărşeşte sub roţile trenului. Charlie, pe de altă parte, este pusă pe piedestalul mediocrităţii pe care l-a respins atât de vehement la început.



Filmul e, de fapt, o diagramă a progresului(sau să fie eşec?) ei de la respingerea valorilor familiei şi a vieţii mic-burgheze spre acceptarea deplină a statutului mamei sale, care este simbolul feminin prin excelenţă.




Sinceră să fiu pentru mine filmul ăsta a fost o provocare şi un adevărat tur de forţă. Mi-a plăcut enorm să descopăr acea imagine a familiei care produce, în curgerea ei lină, celemai violente tensiuni în individ. Şi tocmai acea linişte de deasupra clocotului provoacă fiori. În Shadow of a Doubt, familia cu a ei aureolă strălucitoare pare o apă liniştită şi călduţă; doar că ea se tranformă prea uşor într-o mlaştină de dorinţe refulate care hrănesc demoni aproape imposibil de exorcizat. Şi am văzut şi eu, adevărată oroare a filmuluie chiar ideea de familie americană tipică.

Astea fiind spuse, îmi permit să-l recomand tuturor celor care au chef să se răcorească cu un Hitchcock bun. Vă asigur că se poate vedea şi dincolo de flecărelile mele pseudo-analitice.

Trailer:

6 comentarii:

  1. Super! Chiar mi-a placut recenzia! Iar filmul...ce sa mai zic...am senzatia ca ne plac acelasi gen de filme!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Daca n-as parea ca o analfabeta in ea ar fi super :D Mersi, Laura

      Ștergere
  2. frumoasa recenzie, filmul inca nu l-am vazut, dar m-ai convins sa-l vad cat de curand posibil

    RăspundețiȘtergere
  3. Mersi, Maria! E tare frumos filmul. Merita.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nici eu nu l-am vazut inca, dar cred c-o sa remediez in curand problema! merci de recomandare.

    RăspundețiȘtergere

 

Sample text

Cand ma gandesc la mine, zambesc :)

Sample Text

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Sample Text