Spaima cinefilă: Filme care m-au şocat-speriat

Se pare că din cauza curiozităţii mele să aflu filmele care-au înfricoşat-o pe Maria de la Film. Cultura, Arta, am deschis o mică cutie a Pandorei care a eliberat o "groază" de filme pe care probabil nu le voi vedea niciodată. Printre cei care au contribuit la disconfortul meu se numără Adriana de la Cinematca lu Zăvoi, Angela de la AnzhelaMovies şi Piratul Cinefil. Zic disconfort pentru că eu nu sunt o fană a filmelor de groază. Ba din contra, mă feresc cât de mult pot de ele. Asta pentru că ţin foarte mult la somnul meu de frumuseţe şi-mi place să fie sănătos şi nederanjat de tot felul de viziuni desprinse din experienţe de pe ecran. Cu toate astea am reuşit să găsesc câteva filme la care mi-am permis să mă uit şi care mi-au provocat câţiva fiori pe şira spinării. Eu mă sperii repede deci alegerile mele s-ar putea să fie dezamăgitoare, nu mă judecaţi prea tare. Nu le-am aranjat în nicio ordine,aşa mi-au venit în minte, aşa le scriu.

The Exorcist- Sincer pentru mine filmul ăsta e Alfa şi Omega filmelor de groază. L-am văzut, mică şi naivă, într-o seară când eram singură acasă. Îl dădeau pe la televizor şi eu aveam nu mai mult de 14 ani. Nu pot spune cât de tare m-a marcat. Sunt convinsă că din cauza lui nu mai pot (şi nici nu mai vreau) să mă uit la filme horror.
Scariest scene: Tot ce ţin minte e că fata aude ceva bocăneli prin pod şi începe să i se mişte patul şi are nişte convulsii îngrozitoare. E o aminitire care şi acuma îmi face pielea ca de găină.



Blair Witch Project- După experienţa cu Exorcistul m-am cam lecuit de filmele horror, dupăcum am zis. Dar m-am trezit cu nişte prietene la un moment că vrem să fim voinice şi să-l vedem pe ăsta. Pentru mine a fost a bad idea. Sunt convinsă că nu e nu ştiu ce film, dar pe mine m-a îngrozit. Era şi primul film pe care-l vedeam filmat aşa şi chestia asta îmi dădea aşa un bad vibe. Nu cred că mai trebuie să spun că pădurea a început să primească alte conotaţii în mintea mea.
Scariest scene: Ţin minte plănsetele alea de bebeluşi care şi-acuma mă îngrozesc. Şi cum li se aude lor respiraţia când fug pe-acolo.




Child]s Play, Poltergeist, Candyman- Le-am pus pe toate trei în acelaşi loc pentru că sunt filme pe care le-am văzut foarte mică fiind şi nu mai ţin minte mare lucru din ele. Ştiu că mă uitam la ele cu o plăcere oarecum vinovată şi-mi plăcea senzaţia de nelinişte pe care mi-o dădeau. Până au ajuns să mă îngrozească. Păpuşi criminale şi oameni cu cărlige pe post de mănă? Nu-i chiar indicat când eşti copil.
Scariest scene: Cel mai mult ştiu că mă speria fata aia mică blondă care se uita la ecranul televizorului care nu emitea nimic. Bad memory!




Jaws- Şi dacă tot a avut relansarea pe pe Blu Ray de ce să nu apară şi el aici? Mai ales că e un film care mi-a creat fobie de mare. Pe ăsta l-am văzut de două ori că am decis la un moment dat să-l revăd să-mi dau seama ce m-a putut speria aşa de tare. Şi acuma, la a doua vizionare nu mi-a fost indiferent. Nu mă încântă deloc ideea unui rechin uriaş şi viclean căruia îi e sete de sânge permanent.
Scariest scene: Cred că în cazul ăsta muzica a avut un rol destul de important. M-a ţinut mereu în prză şi suspansul pe care l-a creat a fost din categria ălora aproape palpabile.




Alien- S-au zis foarte multe despre el deja şi cam apare în toate listele aşa că nu mă mai întind. E tot din categoria filmelor pe care le-am văzut când eram mai micuţă şi m-au speriat extrem de tare. Ideea aia de exil în spaţiu, fără locuri unde să te ascunzi şi fără nimeni împrejur ca să te ajute îmi dă şi acuma fiori. Culmea, îmi dă un sentiment de claustrofobie. Sau asemănător cu ea.
Scariest scene: Când apare urâtania aia de extraterestru cu capul ăla cilindric şi dantură proastă. Cred că e una din cele mai scarry scene pe care eu mi le amintesc.





The Seventh Continent- Ăsta nu-i de groază dar pe mine m-a cam scuturat din toate temeliile filmul ăsta. Cred că nici cel mai înfricoşător film de groază n-are impactul pe care l-a avut filmul ăsta la final. De la atmosferă, la lentoarea cu care se întâmplă totul, la sfărşitul şocant, ăsta e un film care trebuie menţionat. Mi-a furat toate emoţiile posibile, s-a jucat cu mintea mea într-un fel cum numai Haneke poate s-o facă.
Scariest scene: Nu vreau să divulg prea multe pentru cei care nu l-au văzut încă şi vor s-o facă (TREBUIE s-o facă!) dar pentru mine sfârşitul cu scrisul pe perete a fost foarte şocant.




An American Crime- Nu pot să explic halul în care am plăns la filmul ăsta şi şocul pe care l-am avut uitându-mă la el. Nu cred că cineva poate să spună că filmul ăsta (sau povestea din spatele lui care, vă vine să credeţi sau nu, e adevărată) nu e unul dintre cele mai înspăimântătoare poveşti puse vreodată pe ecran. Nimic nu e mai înfricoşător, pentru mine, decât un om lipsit de umanitate. Şi când oamenii ăia sunt copii, cu atât mai mult.
Scariest scene: Iar nu vreau să zic prea multe dar filmul e făcut numai din scene şocante de la început la sfârşit. Toată oroare prin care trece fata e de neconceput şi extrem de şocantă.



Antichrist- Îl acuz pe Von Trier de multe nopşi de nesomn după filmul ăsta. Nu ştiu dacă mi-am revenit vreodată complet dupa şocul care-a fost pentru mine Antichrist. Şi nici nu m-a prevenit nimeni înainte. Ştiam că o să fie greu de mestecat şi de înghiţit dar nu m-aş fi putut pregăti niciodată pentru ceea ce-a urmat. E genul de film care, ca şi The Seventh Continent te seacă de absolut orice emoţie. Te prinde de gât şi te tăvăleşte pe jos şi, să fiu sinceră, face ce vrea cu tine. Nu e un film pentru oamenii slabi de înger ca mine.
Scariest scene: Nu e o surpriză pentru nimeni dacă zic că cea mai groaznică scenă a fost una care include organe genitale şi-o foarfecă ruginită. Numai găndul îmi dă fiori. Ăsta e clar genul de film pe care nu-l voi mai revedea veci.




Twin Peaks- Asta e ultima mea opţiune şi l-am pus la sfârşit pentru că s-ar putea să fie cel care mi-a provocat cele mai multe insomnii. Că am crescut cu el şi ştiu că la noi în casă nu se prea uita nimeni că ne era frică. Numai amintirea intro-ului şi a melodiei ăleia îmi provoacă mici tremurici. L-am revăzut recent, acelaşi impact. Încă nu l-am terminat că mi-e frică să mă uit la vreun episod seara şi numai atunci am timp să mă relaxez cu un film. Povestea Laurei Palmer e înfricoşătoare şi fascinantă în acelaşi timp. Combinaţie extrem de bizară.
Scariest scene: Hands down apariţia lui Bob în viziunile oamenilor. Eu nu ştiu cum au reuţit să-l găsească pe nenea aia cu privirea aia de dement care-i gata să sară la tine din ecran. De fiecare dată când apare prin viziunea cuiva ma apucă transpiraţiile.

La sfărşit o să mai fac două menţiuni care cred că merită un loc în topul filmelor care m-au speriat pe mine. Şi sunt seriale amândouă: The X files şi The Twilight Zone. Nu le-am făcut intrări separate că nu mai ţin minte foarte mult despre ele, doar că.mi dădeau insomnii când eram mai micuţă.

Cam asta e lista mea. Nu-s amatoare de filme de groază, după cum am mai spus aşa că lista mea ar putea părea foarte light pentru unii. Ce să fac? Sunt prea fricoasă ca să fiu amatoare.