Manifest!

Gândindu-mă retrospectiv mi-am dat seama că de ceva vreme mi-l doream. Nu aveam motivul, acel element declanşator care să mă facă să scriu pagină după pagină, să-mi torn gânduri şi experienţe mereu noi. Se pare totuşi că aşteptarea lui a fost benefică pentru că mă pot scutura de inhibiţii pentru a scrie... fără imaginaţie.
Pot sa-mi asternt ganduri punctual, cu liniuta, le pot formula si in fraze coerente. Pot fi schematica sau, dimpotriva, cursiva. Nu trebuie imaginatie, trebuie coerenta (minciuna!..cred ca, de fapt, nici coerenta nu pot fi). Si-atunci, ce fac? Expir, inspir si-mi trasez coordonatele. Pot scrie incoerent, fara imaginatie despre literatura, film, muzica, politica, mine (stiu, neinteresant, dar acest demers poate avea puteri taumaturgice).
Ma situez de-a curmezisul lumii in care traiesc. Asta ca un avertisment. M-am saturat de mitocanie, incultura, nesimtire, nepasare si toate aceste ne-uri si in-uri care stau la baza unei societati putrede. Stiam aceste trasaturi de-o vreme dar imi trebuia ceva puternic, ceva care sa ma trezeasca din letargie.
Leacul l-am primit aseara, la teatru fiind. Ca tot omul, mi-am cumparat si eu bilete la teatru pentru avanpremiera spectacolului Visul unei nopti de vara de la Teatrul National Cluj Napoca. Aveam bilete putin in spate dar nu mi-am facut probleme pentru ca sunt destul de inalta iar scaunele la teatru sunt asezate in asa fel incat sa nu se alinieze spate in spate pentru a permite tuturor o vizibilitate cat de cat acceptabila. Ghinion! Pot sa mai repet cuvantul de trei ori si tot n-ar avea puterea pe care a avut-o aseara in mintea mea. In fata mea, o domnisoara care la iesirea din casa a simtit nevoia sa-si tapeze parul. Ok, nimic in neregula. Doar ca exagerarea nu este mama reusitei. Din pacate pentru ea...si pentru mine. Avea parul cat Empire State Building si oricat m-am rugat sa se lase el se incapatana sa stea teapan. M-am resemnat intr-un sfarsit si m-am mutat putin spre stanga astfel incat sa ghicesc ceva din ce se intampla pe scena. Nu m-am gandit ca fatuca nu sta comod si simte nevoia sa se foiasca, sa se incline pe scaunul din fata, in stanga, in dreapta, zici ca era posedata. Deja fierbeam. Imi venea s-o pocnesc peste freza minunata. Pe la mijlocul spectacolului si-a gasit, draga de ea, pozitia convenabila. Eram deja obosita si plictisita. Obosita din cauza fitnessului continuu pe care am fost nevoita sa-l fac si plictisita dintr-o cauza si mai nobila. Piesa de teatru dupa cum stiti e o comedie. E intr-adevar comica incercarea de punere in scena a spectacolului pe care-l pregatesc mesterii pentru nunta lui Tezeu si a Hippolytei. Doar ca viziunea regizorala a fost de un comic ieftin, cu numeroase aluzii sexuale care nu-si aveau rostul si umor de proasta calitate. Bineinteles ca publicul a fost in delir. Rageau fara rost si bateau din palme in mijlocul spectacolului dupa fiecare replica sau scena mai `comica`. Ma simteam ingrozitor. Imi venea sa ma ridic si sa plec. Cireasa de pe tort a fost pusa de doi indivizi. Asta inseamna ca am avut un tort cu doua cirese. O tipesa a inceput sa vorbeasca la telefon `in soapta` in mijlocul spectacolului. Vorbea si explica de zor, cum ca ea e la teatru si nu poate vorbi acuma. Altul de langa mine s-a ridicat in timpul piesei si a iesit afara, deranjand jumatate de rand. S-a intors victorios (deranjand jumatate de rand) peste 10 minute cu o punga de chipsuri in mana. Si, da, ati ghicit, le-a mancat si-a fosnait pe toata durata piesei de teatru. Mai mult decat atat, la sfarsit a lasat punga aruncata langa scaun. Experienta mea culturala de ieri a fost sortita esecului, deci.
VREAU sa traiesc intr-o altfel de lume. O lume (tara) in care Basescu si ai lui sa fie acolo unde le e locul, in niciun caz in pozitii de unde pot fi priviti ca modele demne de urmat. VREAU ca tinerii sa gaseasca modele in alte parti, sa citeasca, sa se culturalizeze. Stiu ca sunt utopii astea dar mi le doresc. Vreau o lume mai buna, mai frumoasa.. Cred ca unii putem contribui cumva la reaizare ei.
Macar cu un fir de praf de caramida.
Ghid de supravietuire a sufletului, asta fac. Pentru cine simte ca se sufoca, o gura de aer.