New stuff, old habits.

Mă gândeam zilele astea să fac cumva să revitalizez blogul ăsta că deja mă apucă mustrările de conştiinţă. Am stabilit deja de-o vreme bună că sunt o leneşă câmd vine vorba de scris. Şi, după cum ziceam, mă gândeam la o mică schimbare, poate la o temă generală ca să-mi pot aduna gândurile mai uşor şi să-mi fie la îndemână să înşir rânduri şi gânduri (Iei, rimă!)incontrolabile.

Şi-aşa mi-am dat seama că cel mai uşor lucru ar fi să scriu despre filme, şi-aşa văd, în medie, cam cinci pe săptămână (câteodată şi mai multe dar nu vreau sa recunosc). Ştiu, e destul de mult, dacă stai să te gândeşti, dar pur şi simplu devin uşor obsesiv-compulsivă când vine vorba de filme. Şi cred că m-aş descurca OK cu vreo două posturi pe săptămână şi chiar mi-ar prinde bine să le scriu.

Pe lângă asta cu filmele o mai am şi pe cealaltă cu cărţile. De cele mai multe ori perefr să spun " Am citit cartea." decât "Am văzut filmul." la orice oră (mai puţin în cazul trilogiei LOTR, mi-a fost destul de antipatică varianta tiparită). Aşa, despre cărţi era vorba... Mi-am propus să citesc 100 anul ăsta deci, ocazional, aş vrea să scriu vreo 2-3 rânduri şi despre o carte citită în săptămâna respectivă. Nu de alta, dar trebuie să-mi justific cumva şi diploma pe care o am (măcar în faţa mea!)

Bun, am stabilit: filme, cărţi (ocazional)... Şi mai ce? Aş putea să scriu câteodată şi despre ce muzică mai descopăr, pentru că, de multe ori, involuntar, dau peste muzică care mă obsedează o vreme bună. Şi uite-aşa ajung sa o ascult până o şi mă consum. Filme, cărţi, muzică...sunt prea ambiţioasă? Era retorică aşa că nevermind.
Dar de data îmi promit solemn, solemn că o să încerc din răsputeri să scriu de două ori pe săptămână. O sa fie şi un exerciţiu de...cum să-i zic? Exorcizare? Şi măcar acuma ştiu despre ce scriu. Mi-am stabilit coordonatele. Şi asta-i bine. Emult mai uşor. Şi ştiu că mi-am propus lucrul şsta de multe ori înainte dar tot timpul am avut probleme mari în a-mi aduna gândurile şi în a-mi găsi un subiect pertinent. Mai ales că eu (da, sunt o ciudată!) trebuie să scriu prima dată cu pixul pe hârtie (e mult mai real şi mai...palpabil, e modul normal de a scrie, în opinia mea) şi abia apoi pot să copiez şi să transform totul în format electronic cu decupajele şi editările de rigoare.

Ca să nu mă mai lungesc aiurea o să-mi fac un post cu filmul preferat de săptămâna asta. Şi un mic guilty pleasure. Il voi urca maine. Probabil mâine noapte. (Pinky promise).

Aşa, în încheiere, ca să nu am impresia că l-am scris degeaba, fără pic de informaţie care să merite cu adevărat o să fac o mică recomandare în materie de muzică. Se numesc The Paper Kites şi i-am descoperit acum vreo trei săptămâni. Şi i-am ascultat atunci vreo două zile încontinuu şi i-am redescoperit zilele trecute. Şi nu mă mai pot opri. Îi ascult în timp ce scriu postul ăsta şi mi se pare backgroundul ideal. Sunt un soi de hippy happy-go-lucky band care cântă despre lucrurile care ne fac fericiţi şi despre natură şi aia înconjurătoare şi aia umană şi sunt pur şi simplu frumoşi. Şi nu ştiu...îţi dau o stare de îţi vine să sari singur prin cameră (bine, mie îmi vine să sar [şi sar!] singură prin cameră). Şi recunosc, am o obsesie majoră acuma. Dacă nu ştiţi de ei, merită super ascultaţi. Chitara şi vocea sunt pur şi simplu out of this world. Şi au doar un EP cu vreo şapte piese. Dar toate îs o pietricică de fericire. Promit! Uite o mostră! Să nu-i iubeşti?
Won't stop running till we reach the sun!



DISCLAIMER: Prin old habits-ul din titlu mă refer strict la scris şi nu la frecvenţa lui. Că de old habitul ăla vreau să scap!