De ce îmi place Londra...

Sunt aici de 5 săptămâni exact şi, culmea, nu mă simt străină, nici stângace şi nici stingheră. Londra mă place. Sentimentul e reciproc, ne completăm. Mi-ar fi plăcut să scriu mai repede câteva raânduri telegrafice dar am simţit că nu am foarte multe de comunicat şi atunci am decis să mai amân. De când sunt aici am strâns câteva gânduri, mici impresii despre acest oraş care e mult mai uman decât e surprins în poze. Am impresia de multe ori că pozele neîndreptăţesc Londra, o transformă într-un oraş rece şi, parcă, uşor "inabordabil". Am căutat şi nu mi-a fost greu să găsesc 10 motive pentru care îmi place Londra şi, datorită cărora n-o s-o părăsesc curând. Le înşir aleatoriu pentru că toate sunt la fel de importante pentru mine.

Aşa că... Îmi place Londra...

1) ...pentru că are The National Gallery . Nu cred că e nevoie de foarte multe cuvinte aici. E muzeul care mi-a plăcut cel mai mult pentru că am văzut picturi care au în spate istorii de neimaginat. Lucrările care m-au impresionat cel mai tare au fost cele ale lui Van Gogh cred. Când priveam Lan de grâu cu chiparoşi nu-mi venea să cred că-l văd în original La fel a fost si cu Floarea soarelui. Nu ştiu cum să descriu minutele acelea, nu e foarte mult de spus, e de privit.

2) ...pentru că englezii beau ceaiul cu lapte şi pentru că în orice cafenea primeşti şi o micuţă cană cu lapte lângă ceaşca de ceai. La început am fost sceptică. Mai băusem ceai cu lapte dar parcă nu am rămas impresionată. Chiar deloc. Să pun, să nu pun. Aia era întrebarea. Şi-am pus. Şi mi-a plăcut. Şi-mi place ceaiul negru englezesc cu lapte.

3) ...pentru că au autobuse roşii şi pentru că şoferii lor de autobus sunt politicoşi. Pentru că zâmbesc şi salută cu "Hello, love" când urci. Pentru că te ajută şi te îndrumă când eşti dezorientat (da, m-am pierdut :P) şi pentru că întotdeauna sunt binedispuşi, cu zâmbetul pe buze şi puşi pe glume. (Cel puţin am fost eu norocoasă)

4) ...pentru că nu se plăteşte intrare la muzee şi totuşi e o ordine de nedescris chiar şi duminica. Orice ai vrea să vezi: British Museum, Museum of London, Tate Modern, National Gallery eşti liber să explorezi. Nu trebuie să te grăbeşti, poţi să vii de câte ori vrei, e liber. Şi ai ce vedea chiar dacă e a treia sau a patra oară când eşti în acelaşi muzeu (sunt imense!).

5) ...pentru că trenurile şi metrourile lor vin întotdeauna la timp. Dacă mă uit pe internet şi văd că trenul e la 12:32 şi eu ajung la 12:33 din varii motive, l-am pierdut. Nu mi s-a întâmplat până acum să văd un tren că întârzie. Că ajunge mai repede, da. Că întârzie, niciodată.

6) ...pentru că au enorm de mult spaţiu verde. Nu ai zice că într-un asemenea oraş in continuă expansiune şi dezvoltare ai găsi atâtea spaţii verzi. Totuşi, eu am rămas surprinsă. Sunt atât de multe parcuri şi atât de verzi şi curate şi încântătoare de-ţi vine toată ziua să stai tolănit cu o carte în mână acolo. Duminică am fost în Greenwich. De departe cel mai frumos parc pe care eu l-am văzut vreodată. E reconfortant să vezi imensitate de verde.

7) ...pentru că peste tot sunt cafenele şi puburi care mai de care mai primitoare şi mai pestriţe care-ţi fac cu ochiul, invintându-te la un ceai negru sau la o Guiness rece. Prefer ceaiul, Guiness am băut şi nu am rămas impresionată, dar nu aş zice niciodată nu unei seri liniştite (uneori ploioase) într-un local englezesc. Au ele farmecul lor special.

8) ...pentru că poţi să ieşi pe stradă şi în (ahem) posteriorul gol şi nimeni nu are treabă cu tine. (Chiar am văzut, nu glumesc!) Îmi place că ei sunt relaxaţi şi au felul loraparte de a-şi purta nasul prin lume. Îmi place să observ felul în care ei se raporteză la lume, fără pic de prejudecată. E interesant. Eu mai trebuie să mai lucrez la capitolul ăsta că de multe ori mă trezesc că mă holbez gură-cască la outfitul vreunei domnişore (sau domnişor).

9) ...pentru că în localuri NU SE FUMEAZĂ. Că e pub, cafenea, restaurant sau club de noapte, legea le interzice să pufăie. Mă distrează când îi văd afară, aliniaţi în faţa localului că dârdâie dar nu lasă ţigara din mână pentru nimic în lume. E distractiv. Când am intrat prima dată întrun pub şi mi-am dat seama că nu simt neam de fum, nu mi-a venit să cred. De-acuma nu mai trebuie să ţin hainele pe calorifer ca să scap de mirosul de praf. Fumătorii, în schimb, trebuie să le pună la uscat, că (uneori!!) mai plouă în Londra.

10) ...pentru că trebuie să mă concentrez uneori cu toată fiinţa mea să înţeleg când cineva vorbeşte cu mine. Pentru că mi se întâmplă să nu înţeleg părţi dintr-o conversaţie şi pentru că iubesc accentul chiar dacă de multe ori îmi pune beţe-n roate. Pentru că mă face să fiu mai atentă şi mai conştientă de limbă şi pentru că în mod constant învăţ cuvinte şi expresii noi care nu mă fac decât să fiu mulţumită de alegerea făcută.

Uite, de-aia îmi place Londra.