Londra...îngheaţă?

Hai c-a venit şi prima zăpadă de anul ăsta...în Londra. A venit...cum vine şi-n România, nu vă faceţi speranţe. De fapt, stai să mă gândesc puţin. Bine, m-am gândit. A venit mai spectaculos ca în România. Ohoho...şi-a făcut o intrare cum puţine vezi. Să vă povestesc...

Azi dimineaţă, dimineaţă frumoasă, cu plapumă calduroasă şi pat îmbrăţişător (înţelegeţi voi...), m-am trezit. Da, m-am trezit, ca în fiecare dimineaţă. Puţin morocănoasă şi cumva somnambulă, m-am ridicat din pat şi am tras draperiile sa-mi fac puţină lumină (nu multă, ca e dimineaţă şi e aproape decembrie, deci, întuneric). Nu mare mi-a fost mirarea când am vazut un strat mic de zăpadă pe jos. Zic...nu mare, pentru ca mă aşteptam; obişnuiesc, ca bătrânii să mă mai uit pe furiş la prognoza meteo. Nu de alta, dar nu-mi place să fiu luată prin surprindere. În fine, am schiţat un zâmbet, am râs de naivitatea copiilor care spuneau că azi speră să se inchidă şcoala pentru că ninge (as if...) şi mi-am continuat liniştiă rutina de dimineaţă. Se va topi, mă gândeam în sinea mea; nu-i dădeam şanse nici măcar până la ora trei (deh, expertă într-ale zăpezii, ce vreţi?)

Ce s-a întâmplat după aceea, e deja de domeniul fabulosului. Copiii s-au întors acasă de pe drum, nu reuşiseră să înainteze mai deloc (Nu se mai înainteză, maşinile alunecă pe drum, e haos!!). Autobusele nu mai funcţionează azi, şcolile sunt închise! Prea multă informţie dintr-o dată!! S-o luăm pe rând. Drumul e plin de zăpadă, maşinile fac patinaj artistic. A, da? Cică, ăştia micii, autorităţile astea sau cum se numesc, au fost luate prin surprindere. Autoritatea-i autoritate, dom'le peste tot, gândeam satisfăcută în sinea mea. Asta e, drumu-i drum, nu se curăţă singur. Mai mult, maşinile nu au cauciucuri de iarnă!! I-auzi...n-au cauciucuri de iarnă?! Să-şi cumpere, zic.

Ca să rup puţin şirul poveştii... Au trecut două săptămâni de când am început să scriu articolul ăsta. Două săptămâni în care s-au întâmplat multe. Multe, nu în mod necesar, interesante. Chestii simple, pe care le găseşti pe oriunde: drumuri necurăţate (abia acum 5 zile s-a topit zăpada de pe şoseaua de lângă noi), întreruperi în sistemul de transport, întârzieri majore, şcoli închise, de-astea, lucruri mărunte.

Surpriza a venit ieri, când s-a pus iar pe nins. Aşa, puţin, încetişor, destul încât să încep să am emoţii. Nu mai am încredere în povestea englezii şi zăpada, deloc. Ieri a fost un mic început de "problemă": ceva întârzieri la autobuse, trenuri, puţin haos pe şosele (noroc ca şcoala s-a încheiat!). Oricum a nins puţin, destul însă, încât să ne facă strada oglindă :D Distracţie!! Ok. Azi dimineaţă: trezit, uitat pe geam, ninge, viscol, tot tăcâmul.

Problema mea: eu luni vin acasă (teoretic) şi mă gândesc cu groază la probabilitatea unei anulări a zborului. Adică na, sunt de-a dreptul îngrozită de posibilitatea asta. Nici nu-mi mai pasă de neputinţa englezilor în faţa unei grămezi de zăpadă. Mă lasă rece faptul că ninge şi ei stau în casă speriaţi că poate vine sfârşitul lumii. "Unde ieşi pe vremea asta?!? Nu vezi că ninge!!!?" (o fi cu foc?) Vreau doar să nu se închidă aeroportul. Plec din seara asta pe jos dacă e nevoie, dacă nu mai merg autobusele, nu ştiu, fac orice ca să ajung acolo, doar să nu se inchidă aeroportul. Nu pot face decât să mă relaxez şi să sper că nu se vor da toate peste cap la fel de uşor ca data trecută.

Oricum, nu reuşesc să nu mă întreb: De câte ori poţi fi luat prin surprindere de zăpadă? E iarnă! Adică na...iarna mai ninge aşa...uneori. Poate englezii au deficit de sare sau ceva, habar n-am (dacă mă gândesc bine la mâncarea lor mi se pare din ce în ce mai plauzibilă ideea) sau de haine de iarnă (şi asta stă in picioare având în vedere că umblă-n sandale şi balerini la -4 grade, să nu uităm fără ciorapi, în fustă cu picioarele goale). Nici nu mă mai interesează, nu mă mai miră nimic. Vreau doar să plec acasă de Crăciun! Şi chiar sper să nu mai stea şi să se uite frumos pe geam ci să pună mâna să facă ceva că nu e ceva fenomen nemaiîntâlnit.

Altceva? Nu prea mai am ce să mai zic..Asta face parte din seria..de ce nu-mi place Londra. Aş mai avea cîteva completări la capitolul şsta dar prefer să mă uit pe geam să mă concentrez tare, tare poate cu puterea minţii fac zăpadă să dispară (english style!).