vineri, 2 iulie 2010
Învăţământ, caut profesionişti.
M-am ferit de un articol tematic. Asta din cauză că-s prea implicată şi e uşor să critici mai ales când vezi neregulile din interior. Mă refer la învăţământ, evident. E un subiect delicat pentru mine. Asta pentru că aveam aşteptări mari de la vocaţia de profesor. Spun vocaţie pentru că meserie mi se pare prea tehnic şi de multe ori a fi profesor înseamnă a fi cu sufletul în clasă. Aş putea enumera tot ce mi s-a predat, în liceu fiind, şi a conţinut erori grave. Nu atât de conţinut, cât de sa-i zic..execuţie, sau mai la ţintă, transmitere de informaţie. Există hibe mari din punctul acesta de vedere în sistemul de învăţământ de azi, dar nu cred că România e singura ţară care are astfel de probleme. Cel mai grav lucru sunt cele legate de pregătirea profesorului pe materia pe care-o predă. De-aici începe totul şi despre asta aş vrea să scriu puţin azi.
Acum vreo lună am găsit anunţul de mai sus agăţat peste tot în frumosul oraş (Orăştie, that is): coşuri de gunoi, staţii de autobuz, vitrine de orice fel, stâlpi etc. Bătut frumos la calculator, semeţ, ne invita să păşim cu încredere pe scările frumosului liceu. Nu vreau să fiu seacă şi sarcastică (poate doar puţin), pentru că şi eu am terminat liceul tot acolo. Asta ar însemna că-mi contest cumva pregătirea. Doar că pregătirea mi-am făcut-o selectiv, ştiind ce să iau şi cum să iau de-acolo. Bun, în altă ordine de idei, cum poate un liceu, un director, nişte dascăli să lase asemenea afiş lipsit de logică, plin de greşeli de exprimare şi de ortografie, să împânzească oraşul. L-am citit şi-am râs, după care m-am simţit ruşinată, după care am hotărât să-l pun pe blog. Şi asta cu un scop precis. Ne plângem cu toţii de felul cum sunt licenii, elevii din ziua de azi. Cum nimic din ce înseamnă valoare sau cultură nu se prinde de ei, nu-i interesează. Ne plângem de modul cum suntem trataţi, de lipsa de respect din partea lor, a elevilor dar şi din partea opiniei publice, care-a trecut şi ea cândva (cumva)prin şcoală. Întrebarea mea e: De unde să aşteptăm valori când cei care pretind valoarea nu-s capabili să scrie un text de patru rânduri?
Din câte ştiu menirea unui dascăl e să instruiască. Eu dacă aş fi părinte şi aş vedea asemenea afiş, m-aş gândi de două ori înainte să-mi las copilul pe mână unor asemenea oameni. Poate fi neglijenţă, nu înseamnă că e mai puţin grav, până la urmă e foaia care va aduce elevi la tine în liceu.
Sunt multe exemple de dat în cazul oamenilor nepregătţi care împânzesc clasele în ziua de azi. Ştim cum se termină o facultate în ziua de azi, ştim cum se rezlovă probleme de titularizare backstage, pe la inspectorate. Şi-atunci? Ce-aşteptăm de la elevi? Să fie mai pregătiţi ca noi? Dacă se poate să nu-i mai învăţăm nimic, că şi-aşa-s pierduţi. Sunt de acord, educaţia pleacă de-acasă dar şi şcoala ar trebui să participe la formarea elevului ca individ. Trebuie să ne gândim că elevii de azi vor fi, la rândul lor, dascălii de mâine şi intrăm în acest cerc vicios al nonvalorilor din care nimeni nu ne va putea scoate.
Nu am soluţii pentru această problemă. Nu am scris articolul să propun soluţii pentru că sunt conştientă că problema nu poate fi îndreptată. Vreau doar să subliniez că elevii nu sunt singurii vinovaţi pentru starea şcolii, pentru lipsa de interes pe care o simţim fiecare dintre noi în felul lui. Pentru că pentru noi, ca profesori, e simplu să spunem: Nu avem cu ce lucra. sau Nu avem cu cine să facem performanţă. Doar ca nu e chiar aşa. Sunt probleme şi în rândul elevilor, bineînţeles şi a fi profesor nu e cel mai simplu lucru de pe lume. Există o minimă problemă, lipsa lor de interes nu poate fi (tot timpul!) o scuză pentru incultura ta. Pentru că tu eşti cel care instruieşte. Dacă ai plecat şchiop din facultate pune mâna şi te pregăteşte şi nu schilodi pe alţii.
Mi-e frică de un singur lucru, că aştia sunt intelectualii de astăzi. Şi s-a ajuns la vorba aia mare din popor: Pe ăştia-i avem, cu ăştia defilăm.
Eu cred că mă retrag din pas de marş, rup rândurile şi-i las să facă paradă pe cei care "execută" cu mândrie MESERIA de profesor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Eu cred ca au fost sabotati.
RăspundețiȘtergereDa, da...de competitie.
RăspundețiȘtergereCorina sa stii ca sunt si destui profesori care sunt cu sufletul pentru elevi, dar sunt macinati de grijile de acasa, de ziua cand vine salariul pentru a plati intretinerea si multe altele...
RăspundețiȘtergere