marți, 9 martie 2010

With blogging comes great responsability!

Trebuie să fiu constantă. Îmi repet asta mereu şi cu greu reuşesc să-mi ţin treze ideile. Când m-am urnit o data, trebuie s-o fac în continuare. Şi-nc-o data, şi inc-o data. E ca şi teama aceea de hârtia albă pe care o încerci tot timpul la începerea oricărei scrieri. Fie ea jurnal, eseu, cerere, proces verbal, scrisoare şi-alte minuni de genul. Doar că la mine nu mai e de-o vreme albă şi teama persistă. Nu se poate defini totuşi, nu în ceea ce mă priveşte, cel puţin.
S-o luăm pe păşi. De ce scriu? Sau, extrapolând, de ce scriem? Fiecare dintre noi. Că suntem milioane de oameni cu pretenţii de mari (sau mici, după caz) scriitori (amatori, bineînţeles), atraşi de mirajul acesta de a fi citiţi. Că la asta se rezumă până la urmă. Scriem pentru a fi citiţi. Cei care spun că au nevoie de un jurnal să-şi aducă aminte că avem Microsoft Word pentru asta sau, şi mai bine, pix şi caiet. Scriem pentru a fi citiţi şi asta nu poate fi discutat şi cine susţine altceva poartă cu mândrie eticheta de ipocrit. Şi-aici intră în discuţie, ei da, aţi ghicit, preacinstitul orgoliu. Scriem din orgoliu, din mândrie. Să ne demonstrăm noua şi celorlalţi cât suntem de spirituali şi talentaţi şi înzestraţi.
Pe mine nu mă deranjează să-mi recunosc `vina`. Doar că e aşa de dulce.. Prea dulce ca să mi-o refuz. Ei da, sunt o infatuată şi vreau să demonstrez multe lucruri. Doar că pe lângă mândrie şi exhibiţionism sper să deschid o cărăruie pentru cine are ochi să vadă :)
Şi de-aici teamă mea în faţa hârtiei albe, în faţa a ceea ce urmează a fi scris şi descris.
Căutând răspunsuri am găsit mai multe întrebări sinceră să fiu. Îmi venea să râd de `responsabilitatea` pe care şi-o aroga unii. Si am pornit tot monologul pe un ton sarcastic ironic si aşa am de gând sa-l continui. Si sunt atenta la la construcţie chiar in momentul in care scriu `momentul`.Si gata , momentul a trecut.
Mulţumesc, eu nu vreau responsabilitate, nu vreau sa fiu formator de opinii. Vreau sa am blog! Sa fiu sincera in el, sa nu fiu constransa de o serie de factori aşa-zişi educativi. Poate uneori nu vreau sa scriu ceva pertinent, vreau sa scriu doar aşa...sa-mi demonstrez ca pot. . Uite..pot!
Nu de alta ...dar uneori educaţia mă oboseşte. Educaţia lor, a celorlalţi.

Un comentariu:

  1. De cand au luat blog-urile amploare in romania asteptam sa vad asemenea text pe unul dintre ele, scris chiar de la cel care detine blog-ul ! In sfarsit cineva care pune punctul pe i cand e vorba despre "de ce scriem" pe blog !
    Felicitari, le meriti pe deplin :)

    RăspundețiȘtergere

 

Sample text

Cand ma gandesc la mine, zambesc :)

Sample Text

Bloguri, Bloggeri si Cititori

Sample Text