Îmi asum răspunderea! (aş vrea eu...)

Nu cred că mai trebuie să povestesc nimănui ce se întâmplă azi în România. Spun "ce se întâmplă azi în România" fără nicio strângere de inimă, fără teama de a părea penibilă sau repetitivă sau prea dramatică. În cel mai bun caz se mai scrie despre acest lucru pe zeci de mii de forumuri, în cel mai rău caz va fi al ţ-şpelea articol de acest gen pe care-l citiţi. Am avut de ceva vreme voinţa să-l scriu doar că-mi era teamă că voi prea prea implicată şi, de-aici, incoerentă.

Nu mai vreau să vorbesc despre nepăsarea, despre incompetenţa sau despre indolenţa multora dintre oamenii care se perindă pe aşa numita "scenă politică" actuală. Am simţit nevoia să pun în ghilimele această sintagma pentru că în momentul acesta am senzaţia că acei oameni se plimbă deja pe un piedestal politic (şi plimbă e verbul potrivit). Se tot perindă prin faţa noastră nişte personaje pe care mie îmi e greu să le mai privesc. De fapt, de ce să nu fiu sincceră? Greaţă e cuvântul. Mi-e pur şi simplu greaţă să le mai privesc. Cred că nu sunt singura deci mă consolez cu gândul ăsta.

Ce mi-a atras atenţia şi lucrul despre care voiam, de fapt, să scriu e fraza preferată a politicianului român să nu zic a pedelistului român că despre asta e vorba, la urma urmei. "Îmi asum răspunderea" (şi corul de îngeri "Aleluia!"). Tinde să devină vorba mea preferată, din toată limba română. Când o aud simt fiori, fiori prin tot corpul. Băsescu îşi asumă mereu răspunderea. Dacă o face Băsescu în mod obvios o va face şi Boc, deci Boc îşi asumă mereu răspunderea. Vlădescu îşi asumă continuu răspunderea, el e răspunderea însăşi. Ce mai? Suntem o naţune de oameni responsabili! Ok, eu înţeleg că acest a-ţi asuma răspunderea are un fel aplicaţie politică, o fi vreun termen care se referă la o realitate care mie-mi scapă dar, adevărul e că sună bine, sună demn, are priză la public (sau să îndrznesc să folosesc trecutul?). Băsescu îşi asumă răspunderea pentru ceva legi (ştiu eu care) pe care le-a promulgat după care s-a răhăţit pe ele. Dar şi-a asumat răspunderea! Aaaaa..păi dacă şi-a asumat răspunderea e în regulă, ne speriaseram că nu şi-o va asuma. Boc îşi asuma şi el răspunderea în faţa Parlmanetului. Şi toată lumea e straight face! Pentru ce? Nu ştim..dar stai! Şi-a asumat răspundere, băi! Aaaa..şi-a asumat răspunderea! Dacă nu şi-o asuma era nasol.. Acum, că ştim că şi-a asumat-o putem pune capul pe pernă noaptea.

Acuma, mă scuzaţi, eu nu sunt nici profesor de Drept Constituţional, nici prim-marinarul-amiral (sau ce-o fi fiind) al ţării. Eu sunt un simplu profesor care vrea şi el (bine, ea) să înţeleagă cum e cu asumatul răspunderii. Ok, ok, am înţeles, îşi asumi răspunderea, foarte frumos, admirabil. Şi...ce? Ar trebui să vi se ofere vreun premiu, vreo distincţie specială? Vi le luaţi singuri, nu trebuie să vi se dea (premiile, that is). Vă asumaţi răspunderea şi pentru asta, ştim.

aş vrea să pot să-mi asum şi eu răspunderea, din păcate nu îmi permit lucrul acesta, sunt prea grasă....ăăăăă..pardon, am vrut să zic că sunt prea bugetară.