tag:blogger.com,1999:blog-14448561668538038802024-03-05T13:06:58.340+02:00Scriu.. fara imaginatieCorinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.comBlogger45125tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-58351633256832961392012-11-21T14:12:00.001+02:002012-11-21T14:20:48.843+02:00Despre "Amour" si alti demoni<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.cinematoria.com/images/films/amour_2012/Posters/amour_2012-1-524x674_big-preview.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="319" width="248" src="http://www.cinematoria.com/images/films/amour_2012/Posters/amour_2012-1-524x674_big-preview.jpg" /></a></div><br />
<br />
Cu siguranta <b>Amour</b> a fost cel mai asteptat film al anului pentru mine si imi pare rau ca nu pot sa ma arunc in torente de laude. Si nu pentru ca <b>Amour</b> n-ar fi bun -departe de mine ideea-, <b>Amour</b> e foarte bun, ci pentru ca delicatetea cu care e facut te obliga sa ramai detasat si sa-l admiri uimit. <br />
<br />
Dupa cum am repetat-o de atatea ori, e cel mai retinut film al lui Haneke iar parcursul lui lin si, in acelasi timp, tulburator te tine mereu conectat la ceea ce se intampla pe ecran. Eu nu-mi dau seama cum au trecut doua ore si ceva, stiu doar ca au fost doua ore care au avut extrem de mult sens pentru mine si care, cu siguranta, vor capata din ce in ce mai mult sens pentru mine cea din viitor. <br />
<br />
<b>Amour</b> spune o poveste aparent simpla: un cuplu de actogenari, fosti profesori de muzica, isi traiesc ultimii ani din viata in linistea si confortul apartamentului lor ticsit cu carti si cu discuri. Viata ii ia pe neasteptate in momentul in care Anne (Emanuelle Riva) sufera o serie de atacuri cerebrale si devine total dependenta de sotul sau Georges (Jean-Luis Trintignant). Resemnarea si calmul si tandretea si dedicarea cu care Georges infrunta acest ultim test sunt de-a dreptul sfasietoare. <br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.theartsdesk.com/sites/default/files/images/stories/FILM/Emma_Simmonds/Amour%20-%20Jean-Louis%20Trintignant.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="340" width="600" src="http://www.theartsdesk.com/sites/default/files/images/stories/FILM/Emma_Simmonds/Amour%20-%20Jean-Louis%20Trintignant.jpg" /></a></div><br />
<br />
Filmul e extrem de anti-climatic, isi "canta" povestea exclusiv in atmosfera claustrofobica a apartamentului celor doi. Nu are deloc zvacnirea si factorul de soc al filmelor lui anterioare, semn ca Haneke poate atinge culmi cinematografice si fara micile socuri electrice pentru care l-am iubit mereu. Sunt cateva scene totusi care m-au scos din letargia de care eram cuprinsa la un moment dat. Si folosesc termenul cu sensul de amorteala, dar amorteala aia emotionala a eului constient de sine dintr-o data si de faptul ca ceea ce ii este transmis este real si irecuperabil si ireversibil. Si cred ca de data asta scenele cu un anumit factor de soc au fost un soi de gura de aer, pentru mine cel putin. M-au facut sa ma simt dintr-o data vie, iesita cumva din cusca in care m-a pus Haneke, constienta dintr-o data de "celalalt", cu privirea departe de propria-mi persoana. La scurt timp, insa, erai plonjat din nou in acea introspectie dureroasa, fara cale de scapare.<br />
<br />
Pe langa personajele principale evidente, Anne si Georges, apare intr-un rol secundar Isabelle Huppert, in rolul Evei, fiica celor doi. Ea devine, la randul ei, un spectator al vietii parintilor ei. Priveste dinafara, neputincioasa cum nucleul reconfortant numit familie se destrama. Si ea are revelatia socanta ca nu mai face parte din el si ca oamenii din fata ei sunt doi straini; e iremediabil dezradacinata. Si momentul in care isi consietntizeaza singuratatea e de-a dreptul sfasietor si atat de real.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirM9xI-9mV5JYVbDOvLdWhRZeEvdcIfz2Z3xS58tWdIA8rwsNYiMjbrAf09pOly14V-I5FbzUjkCICHwg4GHPBa_mg6E5eX8ZyPss0JrvkAfSyvvwWT-wNyO2cmEQGRqdj1QZdyUmpchg/s320/Amour-film.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="200" width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirM9xI-9mV5JYVbDOvLdWhRZeEvdcIfz2Z3xS58tWdIA8rwsNYiMjbrAf09pOly14V-I5FbzUjkCICHwg4GHPBa_mg6E5eX8ZyPss0JrvkAfSyvvwWT-wNyO2cmEQGRqdj1QZdyUmpchg/s320/Amour-film.jpg" /></a></div><br />
In film mai apar si cateva personaje episodice: fostul elev, acum pianist incununat de succese, vecinii, cateva infirmiere, dintre care una a devenit pentru mine cel mai urat personaj din cate mi-au fost date sa vad pe ecran. E uimitor cum Haneke te face s-o urasti din rasputeri fara sa o dezumanizeze, ba dimpotriva. Scena imi da si acum fiori pe sira spinarii pentru ca e profund umana si din acelasi motiv atat de dureroasa. <br />
<br />
Trebuie sa spun pentru a nu stiu cata oara ca Riva si Trintignant sunt de-a dreptul geniali in rolurile lor. Au o stapanire de sine impecabila in joc, sunt atat de lipsiti de drama si sunt impresionata cum evita mereu sa alunece pe panta riscanta a teatralitatii. Sunt mirata ca emanuelle Riva nu a luat premiul pentru cea mai buna actrita la Cannes; daca romancele au fost, intr-adevar, mai bune, jos palaria!<br />
<br />
Ce sa mai zic? Scena de inceput e impresionanta si te arunca imediat prada sentimentului aceluia apasator care te insoteste cu incapatanare pana la sfarsit: spatiu inchis, intuneric, moarte. Scena in care Georges prinde porumbelul si-l tine aproape de el, ca o reasigurare a vietii, a caldurii, un gest disperat de incercare de regasire a lui ca persoana, ma cutremura si-acuma. <br />
<br />
Finalul nu e unul fericit si nu cred ca cineva se asteapta sa fie. La urma urmei, finalul nici nu conteaza, parcursul anevoios, aproape in sens invers, a fost, pentru mine, revelator.<br />
<br />
Nu cred ca am mai stat vreodata intr-o sala de cinema cu sentimentul distinct ca ma aflu in prezenta a ceva mare. Mare si greu, foarte greu. E un film care copleseste si te inlantuie si nu pot sa nu-l vad pe Haneke acolo sus, in compania lui Bergman. Din aia nici nu cred ca poate fi notat. E peste sisteme de clasificare. Abia astept sa-l revad si nu o sa-l recomand decat acelora care au curajul sa se priveasca in ochi. Daca cineva cauta soc sau iubire neconditionata si caldurica sau sclipici sa-l evite pentru ca e pierdere de vreme. Pentru cei din urma recomand Sex and the City. E bun si ala in felul lui. Promit.<br />
<br />
<iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/6Tuc3zjvJU8" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-20184485104627875052012-11-05T14:13:00.000+02:002012-11-05T14:21:14.906+02:00Cand Marion Cotillard e de-ajuns: Rust and Bone (2012)<br />
<a href="http://www.femalefirst.co.uk/image-library/land/500/r/rust-and-bone-new-quad.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="333" width="500" src="http://www.femalefirst.co.uk/image-library/land/500/r/rust-and-bone-new-quad.jpg" /></a></div></a><br />
Bineinteles ca putini isi amintesc de Jacques Audiard pre-<b>Un Prophete</b> si <b>Un Prophete</b> e, fara indoiala, un bun inceput. Excelent chiar. Singura problema e ca post-<b>Profetul</b> asteptarile sunt destul de mari. Si cu standardele astea precise e destul de greu; de cele mai multe ori nu pot fi atinse. <br />
<br />
<a href="http://www.imdb.com/title/tt2053425/fullcredits#cast">De rouille et d'os</a> e un film pe care eu l-am asteptat cu foarte mare interes anul asta, dupa cum se poate citi <a href="http://faraimaginatie.blogspot.co.uk/2012/05/listed-cannes-most-wanted.html">aici</a>. Ca e regizorul, ca e Cotillard, ca trailerul arata foarte bine, nu mai conteaza motivul. Asteptarile erau imense si-am vrut foarte tare sa fiu impresionata. Din pacate, filmul m-a dezamagit. Nu e prost, departe de mine gandul, dar nu se pliaza asteptarilor. Mi s-a parut umtl prea melodramatic si usor previzibil/ hollywoodian spre sfarsit. E ciudat totusi (si reconfortant, trebuie sa recunosc) cum Audiard reuseste sa mentina un echilibru intre melodrama si realitate cruda pe parcursul a trei sferturi din film. Doar ca la sfarsit totul sa se prabuseasca intr-o scena baiguita si impleticita.<br />
<br />
Mi-a placut mult Marion Cotillard in rolul lui Stephanie, o femeie puternica si sigura pe ea a carei viata se schimba radical in momentul in care-si pierde ambele picioare intr-un accident aparent stupid. Momentul in care devine constienta de ce i s-a intamplat, intinsa pe patul de spital, este poate, "varful" filmului. Reactia ei are un efect devastator pentru spectator (recunosc, mi s-au umezit putin ochii)si totusi e extrem de ne-teatrala si deloc stridenta. Fiind nevoita sa-si recalibreze viata, ea construieste o relatie cu Alain (Matthias Schoenaerts), un barbat responsabil cu securitatea intr-un club de noapte.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.ecorazzi.com/wp-content/uploads/2012/11/rust-and-bone-592x352.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="352" width="592" src="http://www.ecorazzi.com/wp-content/uploads/2012/11/rust-and-bone-592x352.jpg" /></a></div><br />
</a><br />
<br />
Prima jumatate a filmului e construita, de fapt, in jurul lui Alain, o namila de om, schilodit din punct de vedere emotional, care impreuna cu fiul lui de cinci ani isi reincepe viata in Antibes cu ajutorul surorii sale.Momentul intalnirii celor doi e lipsit de sclipici si transmite clar intentiile lui Alain, care isi doreste doar o aventura de-o noapte, care, spre dezamagirea lui, nu se fructifica.<br />
<br />
In urma accidentului, Stephanie reia legatura cu Alain si intre cei doi se dezvolta o relatie ciudata de prietenie (simbioza?), fiecare oferindeu-i celuilalt ceea ce ii lipseste: Alain devine Corpul (implicit puterea fizica de care ea are atata nevoie) iar Stephanie devine Sentimentul , centrul emotional din care el isi trage puterea sa mearga mai departe. <br />
<br />
Bineinteles ca lucrurile se complica putin in momentul in care intre cei doi intervin partidele se sex cu caracter usor cinic, care pentru ea ajung sa semnifice mai mult decat simpla placere fizica. El, din contra, e inca la stadiul de masinarie care functioneaza strict in concordanta cu nevoile sale fiziologice. Pe modelul "pumnii mei minte nu are", singurul lucru care il ridica in proprii lui ochi sunt luptele de strada la care participa in mod regulat. In peisajele morbide de la marginea orasului, cu oameni care pariaza pe sansa sa de a sta in picioare, Alain devine un soi de zeu. Aici e singurul loc in care lipsa de emotie si de umanitate e ridicata la stadiul de caracteristica suprema.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://justatad.files.wordpress.com/2012/09/rust-and-bone.jpg?w=580" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="291" width="580" src="http://justatad.files.wordpress.com/2012/09/rust-and-bone.jpg?w=580" /></a></div><br />
Dupa cum am spus, ultima parte a filmului e dezamagitoare. Daca trebuie o maturizare a personajului, o gradatie crescatoare, ea e facuta in detrimentul filmului ca intreg. Nu pot sa explic cat de mult m-a deranjat scena pe care n-o s-o numesc... Rezolvarea asta a povestii mi s-a parut foarte ieftina si grabita, ca si cand in cinci minute Audiard si-a incheiat slitul si n-a zis nici macar buna ziua. Stiu ca, poate, comparatia e usor grafica dar exact asa am simtit finalul. Probabil ca regizorul o fi vrut sa fie extrem de explicit si sa ne serveasca "maturizarea" rapid, cu polonicul direct din oala.<br />
<br />
Astea fiind spuse, <b>Rust and Bone</b> e un film foarte frumos din punct de vedere vizual. Lumina puternica si intunericul sufocant alterneaza mereu intr-o succesiune usor dansanta, in perfecta armonie cu viata interioara a personajelor. Iar coloana sonora e placuta chiar si atunci cand esti nevoit sa asculti <i>Fireworks</i> cantata de Katy Perry. De iertat pentru ca ALexandre Desplat a facut o treaba excelenta cu coloana sonora originala.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="http://www.unsungfilms.com/wp-content/uploads/2012/09/rust-and-bone_03.jpg" imageanchor="1" style="margin-left:1em; margin-right:1em"><img border="0" height="336" width="448" src="http://www.unsungfilms.com/wp-content/uploads/2012/09/rust-and-bone_03.jpg" /></a></div><br />
Pentru cei care, la un moment dat, vor vrea sa-l vada am un singur sfat: Incercati sa va tineti asteptarile la un nivel mediu asa. Stiu ca e greu dar promit ca veti savura experienta <b>Rust and Bone</b> mai mult decat am facut-o eu. Nota mea e 7 si astept cu inters urmatorul film al lui Jacques Audiard.<br />
<br />
<a href="http://www.youtube.com/watch?v=vyAJDL3mTxI">Trailer<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br />
<br />
</a>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-56778420129020371582012-08-20T09:47:00.003+03:002012-08-20T11:33:06.222+03:00Leapşa cinefilă: Soundtrack-uri memorabile <a href="http://lookingcloser.org/wp-content/uploads/2008/11/amelie2.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 500px; height: 271px;" src="http://lookingcloser.org/wp-content/uploads/2008/11/amelie2.jpg" border="0" alt="" /></a><br />Am dat şi eu de-o leapşă interesantă pe care m-am gândit s-o execut ca o fată silitoare ce sunt. E vorba de soundtrack-urile care mi-au rămas în minte în micile mele peripluri prin lumea asta vastă a cinematografiei. Nu am stat să-mi scormonesc memoria după nu ştiu ce super filme. Le-am înşirat pe alea care mi-au rămas în minte. Mi-au ieşit, tragic, 13 in total. Cum nu sunt superstiţioasă nu am de gând să îmi mai storc mintea pentru încă unul. Sunt mulţumită de număr. Leapşa am preluat-o de la <a href="http://anzhelamovies.wordpress.com/">Angela</a> care mi-a pasat-o uşurel în weekend dar se pare că a plecat de la <a href="http://bogdancinefil.blogspot.ro/">Bogdan</a>. Să purcedem aşadar:<br /><br />13. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=MaFDhiIUz98">Yann Tiersen- La Valse D'Amelie</a>- Soundtrack-ul făcut de Yann Tiersen pentru filmul ăsta e extrem de fain şi extrem de cunoscut. Bineînţeles că şi filmul, ca şi muzica, are dimensiunea asta uşor ludică care atrage. Să nu uităm şi de celalaltă micuţă bijuterie care se cheamă <a href="http://www.youtube.com/watch?v=1nXEx0WEJzw">Comptine d'un autre été: l'après-midi</a>. Nu-şi rămâne decât să închizi ochii şi să visezi. <br /><br />12. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=MPD-WPNxpmU">Francoise Hardy- Le Temps de L'Amour</a> din ultimul film al lui Wes Anderson despre care am scris <a href="http://faraimaginatie.blogspot.co.uk/2012/06/on-edge-moonrise-kingdom-2012.html">aici</a>. Ţin minte că unul din lucrurile care m-au convins să merg să-l văd a fost melodia asta care apare şi în trailer. Mi se pare extrem de potrivită filmului şi urechilormele sensibile. <br /><br />11. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=SJmZtn8vmt8">The Sirens- Go to Sleep Little Baby</a> din ingenioasa comedie a fraţilor Coen, <a href="http://www.imdb.com/title/tt0190590/">O, Brother Where Art Thou</a>. Bineînţeles că sunt fană a soundtrack-ului ca întreg dar melodia asta, trebuie să spun că e hipnotizantă. Aş fi fost transformată şi eu, lejer într-o broscuţă dacă aş fi fost acolo. You and me and the devil makes three...<br /><br />10. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=X6ymVaq3Fqk">Ry Cooder- Paris, Texas</a> pentru filmul excelent al lui Wim Wenders, <a href="http://www.imdb.com/title/tt0087884/">Paris, Texas</a>. Acordurile astea bluesy de chitară sunt perfecte pentru imaginile alea austere cu peisaje arse din filmul ăsta. Evocă exact prăfuitul Texas şi parcă o anumită fobie a spaţiilor deschise, infinite. Mi se pare c-a şi luat Oscar pentru muzica din film. Lejer, unul dintre cele mai bune soundtrack-uri făcute vreodată.<br /><br />9. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=-tEgzGnzojc">Carl Orff- Grassenhauer</a> versiunea pentru excelentul debut al lui Terence Mallick, <a href="http://www.imdb.com/title/tt0069762/">Badlands</a> despre care am scris şi eu <a href="http://faraimaginatie.blogspot.co.uk/2012/06/joaca-de-criminalii-badlands-1973.html">aici</a>. Cine a văzut filmul cusiguranţă îşi aminteşte melodia asta care are puterea să te înduioşeze şi să te înfricoşeze în acelaşi timp. Transcrierea în note muzicale a filmului.<br /><br />8. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=23oBMOvt85o">Zumeji's Theme</a> din superbul şi eminamente atmosfericul <a href="http://www.imdb.com/title/tt0118694/">In the Mood for Love</a> al lui Wong Kar Wai. Ţin minte şi-acuma că îmi ţineam pur si simplu respiraţia de fiecare dată când acordurile apăreau prin film. E genulde melodie care pare căse dezintegrează dacărespiriprea tare. Atâta de frumoasă mi se pare. Şi atât de potrivită filmului.<br /><br />7. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=Ik-RsDGPI5Y&feature=related">Chuck Berry- You Never Can Tell</a>, bineîţeles. Tarantino. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0110912/">Pulp Fiction</a>. Una din cele mai iconice scene din istoria cinematografului, Uma Thurman şi John Travolta dansând pe melodia asta. Poate fi ceva mai savuros decât dansul ăsta? Nu mai zic de chimia dintre ei... Bineînţeles că filmul are o coloană sonoră excelentă de la început la sfârşit ca, de altfel, toate filmele lui Tarantino. A doua melodie preferată din Pulp Fiction e chiar cea de la început, din restaurant, <a href="http://www.imdb.com/title/tt0110912/">Dick Dale and His Del Tones - Miserlou</a>... I love you honey bunny...<br /><br />6. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=LlBS3PmPfaI">Michel Legrande- Swing Swing Swing</a> din minunatul <a href="http://www.imdb.com/title/tt0056663/">Vivre sa Vie</a> al lui Godard. Scena asta îmi place aşade tare...când Nana începe să danseze de nicăieri, c-aşa-i place lui Godard. Melodia e contagioasă ca şi zâmbetul perfect şi ştrengăresc al Annei Karina. Iubsc scena, iubesc melodia, îl iubesc pe Godard.<br /><br />5. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=wMBeZnruE5c">Clint Mansell- Lux Aeterna</a> din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0180093/">Requiem for a Dream</a> al lui Aronofsky. E, cu siguranţa, genul de melodie care te urmăreşte mult timp după ce ai închis fillmul. Nu sunt sigură dacă există film făcut după 2000 cu o coloană sonoră mai puternică. Tind să cred ca ar intra lejer într-un top restrâns al celor mai bune coloane sonore originale ale tuturor timpurilor. Te scutură din temelii, ca şi filmul.<br /><br />4. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=PI_BIS4DLZE&feature=related">Zbigniew Preisner- Van Den Budenmayer - Concerto In E Minor (SBI 152) Version 1798</a> din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0101765/">The Double Life of Veronique</a> de Kieslowski. Păi dacă asta nu e muzică din aia care te urmăreşte, nu ştiu ce e. Zbigniew înainte să colaboreze cu Terrence Mallick pentru Tree of Life a fost colaboratul lui Kieslowski. Ce-au făcut oamenii ăştia doi împreună cu greu poate fi egalat, după părerea mea. E şi una din cele mai intense scene din tot filmul. Am şi plâns la ea. De multe ori. Mi se pare perfectă.<br /><br />3. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=R0O9DcvCCI4">Schuman- Piano Quartet in E major</a> din superbul <a href="http://www.imdb.com/title/tt0083922/">Fanny and Alexander</a> de Bergman. Atâta de mult îmi place şi se potriveşte excelent filmului care se plimbă permanent şi imprecis între o reverie din asta de copil inocent şi o frică aproape palpabilă. E unul din filmele care m-au mişcat cel mai tare şi muzica din el, cu siguranţă ajută. Şi scena asta de început e extrem de puternică. Îmbinare perfectăîntre muzică şi imagine!<br /><br />2. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=62pLY5zFTtc">Bjork and Thom Yorke- I've Seen it All</a> din cutremurătorul <a href="http://www.imdb.com/title/tt0168629/">Dancer in the Dark</a> al lui Von Trier. Acuma...eu chiar nu ştiu dacă se poate mai bine de-atât. Cel puţin pentru urechile şi retina mea. Bjork+ Yorke+ von Trier...genialitate la a treia. Iubesc coloana sonoră de la început la sfârşit. Nu cred că se poate face un musical mai visceral ca ăsta şi care să te scurgă de orice emoţie posibilă. <br /><br />1. <a href="http://www.youtube.com/watch?v=VxLacN2Dp6A">Richard Strauss- Also Spracht Zarathustra</a> din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0062622/">2001: A Space Odyssey</a> de Kubrik. Apăi atunci când cineva sau ceva a creat universul a făcut-o cu siguranţă pe muzica asta. Să zic că e congruntă cu fiecare părticică din film e un understatement. Imaginile din film sunt o continuare a coloanei sonore si invers...aşa..ca un ciclu. Ce să mai zic de imaginea navei plutind lin prin infinitate pe minunata <a href="http://www.youtube.com/watch?v=SpvOUnz4T7Q">Dunăre Albastră a lui Johann Strauss</a>? N-am văzut şi auzit încă ceva mai perfect. Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-32664497730835086672012-08-14T21:08:00.015+03:002012-08-15T13:29:31.070+03:00Antonioni şi fisura naraţiunii: L'Avventura (1960)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6Ky-f-KrTYQZRIParV_jLN6dTRY8zNgj5Dm5g4jTFqB4WeN2DbcOCUeBAld7YsJ9FEWeJxPQatBelq5ccA-S1Oarvz2YyQHIQKyGIAKNA9c7nkfCjdQokDuguvBLEECI2Wu7G_cuWjACc/s1600/vlcsnap-2012-08-13-11h55m41s103.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6Ky-f-KrTYQZRIParV_jLN6dTRY8zNgj5Dm5g4jTFqB4WeN2DbcOCUeBAld7YsJ9FEWeJxPQatBelq5ccA-S1Oarvz2YyQHIQKyGIAKNA9c7nkfCjdQokDuguvBLEECI2Wu7G_cuWjACc/s400/vlcsnap-2012-08-13-11h55m41s103.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5776615006230448962" /></a><br />Pentru că în articolul precedent mi-am adus aminte de Monica Vitti şi, implicit, Antonioni, mi-am promis că trebuie să revăd <span style="font-weight:bold;">L'Avventura</span>. E filmul ăla care, în timp ce-l vezi prima oară, nu te cutremură cum te-ai aştepta. După câteva zile după ce l-ai părăsit îl simţi, însă, cum te cheamă, rămâne cu tine într-un mod foarte ciudat. Mie îmi reveneau ăn minte cadre întregi cu detalii pe care mă simţeam mereu invitată să le privesc mai adânc, să le dezleg. Acuma! Bineînţeles că n-ai de ales decât să-l revezi, o dată şi încă o dată pentru că te atrage într-o lume pe care-ţi doreşti s-o retrăieşti deşi-ţi este străină.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQ-e2qBEYUk9PE4c4oexrH89s5QwLwouHIg3zU-XP485h5pd_umf7SUcvXTqxGyV881VNriuXPw_EvrK-7cHoege799ql7FYKPNskZPYrHN3DQLwRWaZDYdcAe6gB0mNEioSD_dpGfCEXX/s1600/vlcsnap-2012-08-13-11h31m47s88.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQ-e2qBEYUk9PE4c4oexrH89s5QwLwouHIg3zU-XP485h5pd_umf7SUcvXTqxGyV881VNriuXPw_EvrK-7cHoege799ql7FYKPNskZPYrHN3DQLwRWaZDYdcAe6gB0mNEioSD_dpGfCEXX/s400/vlcsnap-2012-08-13-11h31m47s88.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5776615265584394338" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">L'Avventura</span>(1960) este prima parte a unei trilogii completate de <span style="font-weight:bold;">La Notte</span> (1961) şi <span style="font-weight:bold;">L'Eclisse</span> (1962). Antonioni e şi azi considerat, în primul rând datorită acestui început al său în cinematografie, punctul de start al unei reinterpretări a ceea ce înseamnă naraţiune. El a reuşit să exprime anxietăţile şi frustrările lumii moderne folosindu-se mai mult de formă şi de cum e spusă o poveste decât de povestea propriu-zisă. Mă fascinează de fiecare dată felul cum el foloseşte "golul" efectiv pentru a exprima sentimentul ăla de alienare atât de propriu epocii. Personajele lui se pierd în imensitatea decorului pe care-l locuiesc. Încadrarea scenelor e extrem de inovatoare pentru că actorii nu sunt surprinşi niciodată central, ci, mai degrabă, devin nişte continuări "debarasabile" a mediului în care se mişcă: apar chiar la marginea cadrului, pe jumătate ascunşi sau pur şi simplu atât de mici înât par nesemnificativi în tabloul mai mare care se cheamă viaţă. Când îi surpindem pentru o secundă în prim-plan îi vedem din spate, detaşaţi; sau, mai ciudat, apar descentraţi ca şi cum ochiul spectatorului ar privi de undeva de deasupra lor, iar ei deranjează, de fapt, tabloul care li se deschide în spate. Acest procedeu folosit de Antonioni are un efect extrem de puternic. Ne face să vedem personajele ca pe nişte simple figurine care rătăcesc prin propriile vieţi, comparabile cu manechinele de ceară ale lui Baudelaire. Când ies cu totul din sfera vizualului nostru, camera nu-i urmăreşte ci rămâne pe loc, şi noi privim către un peisaj golit de prezenţă umană (care oricum părea oarecum în plus), ochiul ne rămâne pe o stradă pustie, orbit de lumina zilei care se retrage uşor spre întuneric.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3SmHulrHSPkgr7nDbAV0HB8AYaZ2jpoGtei20yb6u4MpcdJ3CgTTyyHk0aC91Vs4CpNm3FugvhAAyhCg4E5SqI50UYEZ1jdNkTDoa10_H8el_RPaGss9PfSyTntuHuBisbar1Jkeb9sn6/s1600/vlcsnap-2012-08-17-01h17m52s180.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3SmHulrHSPkgr7nDbAV0HB8AYaZ2jpoGtei20yb6u4MpcdJ3CgTTyyHk0aC91Vs4CpNm3FugvhAAyhCg4E5SqI50UYEZ1jdNkTDoa10_H8el_RPaGss9PfSyTntuHuBisbar1Jkeb9sn6/s400/vlcsnap-2012-08-17-01h17m52s180.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5776615765542205250" /></a><br /><br />L'Avventura pare o odă adusă peisajului auster, mai ales la început când personajele se văd "coborâte" pe o insulă vulcanică nelocuită. Ciudat e că nici pustietatea asta nu pare "umplută" de prezenţa lor. Mai mult decât atât, felul cum se mişcă (ca nişte biete marionete) şi cum interacţionează între ele, creează impresia de "goliciune" totală. Peisajele lui Antonioni mi-au adus aminte de <span style="font-weight:bold;">Last Year at Marienbad</span> allui Resnais (mai ales în <span style="font-weight:bold;">La Notte</span>), dar pe când acesta din urmă se axează peprobleme de configurare a spaţiului şi timpului şi pe felul cum lucrează memoria în acest sens, arhitectul Antonioni îşi configurează spaţiile pentru a scoate la suprafaţă disperarea şi absurditatea care stau la baza vieţii moderne.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEij3O9iP4O7_UrCu__RVLsSBWjRINNiRPjX0ng7_35unoDgN8QUVFDm9Oz333pFoKKHUeEsOx2RL-aSW0kKaYpgVLsAnw5xIIa6pg2eLbcQX2UoK1KWxfjlOETwWvWFmKMRixv7fAfouJBq/s1600/vlcsnap-2012-08-17-01h22m49s79.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEij3O9iP4O7_UrCu__RVLsSBWjRINNiRPjX0ng7_35unoDgN8QUVFDm9Oz333pFoKKHUeEsOx2RL-aSW0kKaYpgVLsAnw5xIIa6pg2eLbcQX2UoK1KWxfjlOETwWvWFmKMRixv7fAfouJBq/s400/vlcsnap-2012-08-17-01h22m49s79.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5776616701537077570" /></a><br /><br />Antonioni reduce "acţiunea" din L'Avventura (adică ceea ce fac efectiv personajele) şi o transformă în unul din elementele spaţio-temporale; pentru că dacă ar fi să reduc filmul la firul său narativ, mi-am dat seama că n-am mare lucru.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqXNUI00CY1XWqvaus5qnpW4bsaI3Ri6yA0ELl_JEhT-myXPG5_nHsZZ-LHC5aHDE6FzYQj3UvWrJgt6MNPXVF5O4i1fJcD2yeOFyKLpaEyQl1fXmthDdrNH2wqY4I9l_NkNi7_vKBG7Ny/s1600/vlcsnap-2012-08-16-19h04m35s224.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqXNUI00CY1XWqvaus5qnpW4bsaI3Ri6yA0ELl_JEhT-myXPG5_nHsZZ-LHC5aHDE6FzYQj3UvWrJgt6MNPXVF5O4i1fJcD2yeOFyKLpaEyQl1fXmthDdrNH2wqY4I9l_NkNi7_vKBG7Ny/s400/vlcsnap-2012-08-16-19h04m35s224.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5776617105412633954" /></a><br /><br />Un cuplu (Anna şi Sandro) pleacă într-o croazieră pe mare împreună cu un grup de prieteni. În momentul în care descind pe o insulă nelocuită Anna dispare fără urmă. În frenezia căutării, Claudia, cea mai bună prietenă a Annei, devine inexplicabil atrasă de Sandro. Urmează două ore de nimic atât de frumos... Ştiu că sună pretenţios dar personajele sunt efectiv vidate de orice profunzime şi asistăm la un spectacol de reconectare destinat eşecului. Hoinărind prin viaţă, ele încearcă cumva, mereu fără succes, să găsească un punct comun în alteritate. E destul de durerosşi frustrant să le urmăreşti plutirea asta în van. filmul îţi dă timp de auto-reflecţie şi ceea ce găseşti, trebuie să recunosc, nu e prea plăcut. În timp ce urmăreşti cumva vinovat căutarea asta a lor, îţi dai seama că uiţi, odată cu ei, de Anna cea dispărută. Egocentrismul ăsta şi scufundarea în propria-ţi persoană (la nivelul cel mai superficial posibil, bineînţeles) sunt intrinseci filmului şi nu te poţi debarasa nici tu de ele oricât ai încerca. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFa08WuQxghFF7exTtfVuu_UbrdZq7SeZN6dUNJCdVoMo8vbBNN1tCzqcPvG7PM8uSfs16lFHgTnkfkQK8MjcDYAeN2917FKs6dLeCgShY37ecwKhoAeMLUpVffcJLs_o-Cr8JYzkO5TSW/s1600/vlcsnap-2012-08-13-12h32m21s97.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFa08WuQxghFF7exTtfVuu_UbrdZq7SeZN6dUNJCdVoMo8vbBNN1tCzqcPvG7PM8uSfs16lFHgTnkfkQK8MjcDYAeN2917FKs6dLeCgShY37ecwKhoAeMLUpVffcJLs_o-Cr8JYzkO5TSW/s400/vlcsnap-2012-08-13-12h32m21s97.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5776618409288677538" /></a><br /><br />Cui îi pasă dacă Anna mai apare vreodată? Mie una, nu mi-a prea păsat. Un fir narativ normal, pre-Antonioni, ar fi rezolvat misterul la sfârşit, ne-ar fi spus ce s-a întâmplat cu Anna. Nu şi Antonioni, pentru el personajul ăsta şi dispariţia lui au fost doar un instrument. Pare cinic, ştiu, şi poate că e, dar e genial felul cum ne face să uităm şi să nu ne mai pese de personajul pe care câtva timp l-am considerat principal.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLNUPZZl37W8EDjO7_G2VVdwZjn6yvCl9yZo22TjIcSOO3hd3kAMM-d-I-u-n8EbmPNngdgRMubxr6D_djQ7dq4P0GKtziP93tCHcTOlKTQADJL2CcD3DIMddoiXbd8Jp0vniZq1Fcpq9k/s1600/vlcsnap-2012-08-10-01h42m29s60.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjLNUPZZl37W8EDjO7_G2VVdwZjn6yvCl9yZo22TjIcSOO3hd3kAMM-d-I-u-n8EbmPNngdgRMubxr6D_djQ7dq4P0GKtziP93tCHcTOlKTQADJL2CcD3DIMddoiXbd8Jp0vniZq1Fcpq9k/s400/vlcsnap-2012-08-10-01h42m29s60.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5776617554430697362" /></a><br /><br />Opresiunea constantă a mediului în care personajele se mişcă e prezentă şi datorită unui alt procedeu inovator pe care Antonioni îl foloseşte: timpul filmului devine perfect aliniat cu timpul real. Asta înseamnă scene lungi (nemontate) în care durata unei întâmplări din film e egala cu durata în care s-ar petrece acea secvenţă în timp empiric. dacă are vreun sens ce zic eu aici... O dată în plus suntem persecutatţi de Antonioni să simţim timpul exact aşa cum îl simt personajele sale, un soi de identificare psihică şi emoţională uşor sadică. Evident, în felul acesta experimentăm lunga căutare a Annei, prima dată pe insulă, mai apoi în Sicilia, prima dată cu interes şi emoţie (ca Sandro şi Claudia), mai apoi cu disperare, pentru ca, spre final, dezgustaţi şi plictisiţi, să uităm de obiectul căutării şi să ne concentrăm strict pe relaţia celor doi.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhx1wc8eBSkkgJhyjZX0Eo9NpbFotBBzx7iRhvQbpGgv6mGc72MrqVScYeNrhlr4DbDjjiNoGTkQER5wCIz6DQFy124spoYIFncGfPdBhyphenhyphengujMAvTvyuNzz1JFTiBkT-ofXUe6mWGSEd618/s1600/vlcsnap-2012-08-13-11h19m00s109.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhx1wc8eBSkkgJhyjZX0Eo9NpbFotBBzx7iRhvQbpGgv6mGc72MrqVScYeNrhlr4DbDjjiNoGTkQER5wCIz6DQFy124spoYIFncGfPdBhyphenhyphengujMAvTvyuNzz1JFTiBkT-ofXUe6mWGSEd618/s400/vlcsnap-2012-08-13-11h19m00s109.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5776617853768974194" /></a><br /><br />Cam asta e aventura pur cinematografică şi incitant de periculoasă şi de revelatoare pe care Antonioni ne invită s-o trăim. Eu cu fiecare vizionare devin mai convinsă că <span style="font-weight:bold;">L'Avventura</span> este o capodoperă, un film care a dat atât de multe cinematografiei şi cinefililor şi care, cu siguranţă, va trece orice probă a timpului pentru că are calitatea de a fi mereu actual.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirEabGPquI-oP9GMPA372sE5secRy290FIhNf2y_Dwm-Vn2xjzPzsukheytUfG0PPJHM8YIoDJHo14muJ-RRISBSWKOAnyiVi6XrTqWNnXNPCNvqaPiO15KTr32yVJu8EXZyKO42HHn22K/s1600/vlcsnap-2012-08-13-12h32m10s232.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 229px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEirEabGPquI-oP9GMPA372sE5secRy290FIhNf2y_Dwm-Vn2xjzPzsukheytUfG0PPJHM8YIoDJHo14muJ-RRISBSWKOAnyiVi6XrTqWNnXNPCNvqaPiO15KTr32yVJu8EXZyKO42HHn22K/s400/vlcsnap-2012-08-13-12h32m10s232.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5776618070879223842" /></a><br /><br /><script type="text/javascript"><br /><br /> var _gaq = _gaq || [];<br /> _gaq.push(['_setAccount', 'UA-34115405-1']);<br /> _gaq.push(['_trackPageview']);<br /><br /> (function() {<br /> var ga = document.createElement('script'); ga.type = 'text/javascript'; ga.async = true;<br /> ga.src = ('https:' == document.location.protocol ? 'https://ssl' : 'http://www') + '.google-analytics.com/ga.js';<br /> var s = document.getElementsByTagName('script')[0]; s.parentNode.insertBefore(ga, s);<br /> })();<br /><br /></script>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-604349592561328212012-08-08T14:23:00.003+03:002012-08-15T12:16:48.052+03:00Leapşa cinefilă: Top 10 actriţe pe care le-aş lua acasăM-am tot gândit dacă să dau curs acestei lepşe iniţiate de <a href="http://www.cinemagazin.ro/">Teo</a>, cu actriţe pe care le-aş lua acasă la mine să le privesc non-stop. Am fost, din nou, reticentă,pentru că nu mă cred în măsură să vorbesc despre frumuseţe feminină. E ca şi cum ipocrizia m-ar învinge, pentru că dacă mă iau ca etalon, evident, toate actriţele din lume ar trebui să intre în top. Şi, cu siguranţă, când femeile vorbesc despre frumuseţea feminină, inconştient sau nu, totul e raportat la ele. Bineînţeles că mi-am impus să trec peste bariera asta psihică şi să fac un top care să reflecte ceea ce consider eu frumos la o femeie. Culmea, în cazul ăsta m-am putut desprinde de personaje şi, dincolo de ele (uneori şi împreună cu ele), am văzut frumuseţea fizică pură. La fiecare a existat un film cu care m-au cucerit însă admiraţia mea a mers dincolo de rol. <br /><br />După acest lung "disclaimer", probabil deloc necesar, uite şi topul:<br /><br />10. <span style="font-weight:bold;">Irene Jacob</span>- Muza lui Kieslowski. E elveţiancă şi are frumuseţea aia diafană, atât de proprie şi filmelor lui Kielowski. Am remarcat-o pentru prima dată în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0101765/">La Double Vie de Veronique</a> film în care m-a cucerit iremediabil.<br /><br /><a href="http://cdn2-b.examiner.com/sites/default/files/styles/image_content_width/hash/c3/e3/c3e3d0e9a22f4a7aa793eec7aa8cb2f4.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 500px; height: 305px;" src="http://cdn2-b.examiner.com/sites/default/files/styles/image_content_width/hash/c3/e3/c3e3d0e9a22f4a7aa793eec7aa8cb2f4.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />9. <span style="font-weight:bold;">Catherine Deneuve</span>- Cine nu o ştie i cine nu o admiră? A lucrat cu unii din cei mai mari regizori care-au umblat pământul. Pentru mine în rolul din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0061395/">Belle de Jour</a> e perfectă. Inocenţă încâlcită cu vulgaritate şi graţie. Toate-n una!<br /><br /><a href="http://24.media.tumblr.com/tumblr_lovbgyUYaO1qma4ejo1_500.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 500px; height: 353px;" src="http://24.media.tumblr.com/tumblr_lovbgyUYaO1qma4ejo1_500.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />8. <span style="font-weight:bold;">Grace Kelly</span>- Prinţesa de la Hollywood va rămâne mereu una dintre cele mai frumoase femei de pe ecran. Ca muză eterna a lui Hitchcock, rolul meu preferat trebuie să fie cel din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0046912/">Dial M for Murder</a>. Poate fi mai frumoasă de-atât?<br /><br /><a href="http://static.guim.co.uk/sys-images/Observer/Pix/pictures/2009/12/10/1260458196070/Grace-Kelly-001.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 460px; height: 276px;" src="http://static.guim.co.uk/sys-images/Observer/Pix/pictures/2009/12/10/1260458196070/Grace-Kelly-001.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />7. <span style="font-weight:bold;">Marion Cotillard</span>- Franţuzoaicele au, în mod cert, farmecul lor aparte! Şi ea nu se dezminte. Îmi pare genul de femeie calmă şi blândă şi elegantă în tot ceea ce face. M-a cucerit prima dată în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0364517/">Jeux d'Enfants</a> şi abia aştept s-o văd în <a href="http://www.imdb.com/title/tt2053425/">Rust&Bone</a><br /><br /><a href="http://sssfc.com/wp-content/uploads/beautiful_marion_cotillard_picture.jpeg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 372px; height: 500px;" src="http://sssfc.com/wp-content/uploads/beautiful_marion_cotillard_picture.jpeg" border="0" alt="" /></a><br /><br />6. <span style="font-weight:bold;">Natalie Portman</span>- Poate cineva să spună că ea nu te cucereşte din prima cu inocenţa ei jucauşă de tip "lolita"? Rolul în care m-a marcat efectiv a fost cel din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0376541/">Closer</a>. Cred că i se potriveşte perfect. Primul film în care am văzut-o, însă, a fost <a href="http://www.imdb.com/title/tt0110413/">Leon</a> şi m-a cucerit instantaneu. <br /><br /><a href="http://essex.so/wp-content/uploads/2011/04/Natalie_Portman_Swan_set_to_soar.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 604px; height: 362px;" src="http://essex.so/wp-content/uploads/2011/04/Natalie_Portman_Swan_set_to_soar.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />5. <span style="font-weight:bold;">Sophie Marceau</span>- Încă o frumuseţe made in France! Au ele farmecul lor aparte! prima dată am remarcat-o în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0112573/">Braveheart</a> şi mi-a rămas în minte, mică fiind, drept o femeie extrem de frumoasă. I-am apreciat extrem de mult (şi încă o fac!) eleganţa şi naturaleţea.<br /><br /><a href="http://www.empireonline.com/images/image_index/original/62931.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 500px; height: 500px;" src="http://www.empireonline.com/images/image_index/original/62931.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />4. <span style="font-weight:bold;">Greta Garbo</span>-Cred că e singura actriţă din lista mea care emană putere pură şi nu neapărat delicateţe. Îmi place mult Greta Garbo pentru că debordează feminitate şi sexualitate fără vreun efort. Ba din contră. Am văzut-o prima dată în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0028683/">Camille</a> şi m-am îndrăgostit iremediabil.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinxCUiqJg11U8Z_iEHMndYeHVFylQC4k0if2ZF4dewd-DPPLqdm_JAhy6llGRqQJ03RRjnjmauFOWzAY72DqtoDaXghLZ6PZg0349RtrtFGsQd6HophokyF9YQke4Yau5BMyD26gDR198a/s1600/greta+4.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 500px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinxCUiqJg11U8Z_iEHMndYeHVFylQC4k0if2ZF4dewd-DPPLqdm_JAhy6llGRqQJ03RRjnjmauFOWzAY72DqtoDaXghLZ6PZg0349RtrtFGsQd6HophokyF9YQke4Yau5BMyD26gDR198a/s1600/greta+4.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />3. <span style="font-weight:bold;">Monica Vitti</span>- Am o mare slăbiciune pentru ea pentru că mi se pare că e foarte misterioasă şi foarte vulnerabilă în acelşi timp. E şi extrem de frumoasă fizic, evident. Şi când mai e şi muza lui Antonioni...ce mai poţi zice? Am iubit-o şi am vrut să fiu ea în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0053619/">L'Avventura</a> şi în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0056736/">L'eclisse</a>.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZKCwXXmd1SIFMNMNddHe_fULx1O6wcAuaTPRoLYI60HNngpzUDamSY-_RfXsI7yhzWXJjTRCbAXHT1IQtU6nh-y5znzk8IrfEyYbncC82PS2ASW4PnfGOvBnQFU4N_SA8e-qN2NU6L94/s400/monica_vitti_close_up.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 304px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZKCwXXmd1SIFMNMNddHe_fULx1O6wcAuaTPRoLYI60HNngpzUDamSY-_RfXsI7yhzWXJjTRCbAXHT1IQtU6nh-y5znzk8IrfEyYbncC82PS2ASW4PnfGOvBnQFU4N_SA8e-qN2NU6L94/s400/monica_vitti_close_up.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />2. <span style="font-weight:bold;">Anna Karina</span>- Slăbiciune mare de-a mea! E una din cele mai frumoase femei care-a umblat vreodată pământul ăsta. Are frumuseţea aia diafană care pe mine mă atrage. E ca şi cum dacă ai întinde mâna s-a atingi, s-ar dizolva. Atât de frumoasă mi se pare! Nu-i de mirare că Godard a iubit-o atât de mult! Prima dată am văzut-o în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0057869/">Bande a Part</a>, dar cel mai mult şi mai mult îmi place în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0056663/">Vivre sa Vie</a>.<br /><br /><a href="http://i286.photobucket.com/albums/ll116/krotchka/alpha1.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 414px; height: 567px;" src="http://i286.photobucket.com/albums/ll116/krotchka/alpha1.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />1. <span style="font-weight:bold;">Gene Tierney</span>- Cred că acum jumătate de an a urcat direct pe locul 1 în topul meu al celor mai frumoase actriţe. E incredibil de frumoasă şi de senzuală şi de misterioasă. E ciudat, dar pare genul de femeie pe care nu ai cum să o ai total, care se păstrează pentru ea, dacă are vreun sens ce aberez eu aici. M-a fermecat în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0037008/">Laura</a> şi de-atunci îi caut cu aviditate filmele. Cred că am dezvoltat o mică obsesie. Şi nu, nu de natură sexuală.<br /><br /><a href="http://cache2.artprintimages.com/LRG/37/3707/RKAAF00Z.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 338px; height: 450px;" src="http://cache2.artprintimages.com/LRG/37/3707/RKAAF00Z.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br /><script type="text/javascript"><br /><br /> var _gaq = _gaq || [];<br /> _gaq.push(['_setAccount', 'UA-34115405-1']);<br /> _gaq.push(['_trackPageview']);<br /><br /> (function() {<br /> var ga = document.createElement('script'); ga.type = 'text/javascript'; ga.async = true;<br /> ga.src = ('https:' == document.location.protocol ? 'https://ssl' : 'http://www') + '.google-analytics.com/ga.js';<br /> var s = document.getElementsByTagName('script')[0]; s.parentNode.insertBefore(ga, s);<br /> })();<br /><br /></script>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-15140398512847207892012-08-03T18:56:00.009+03:002013-03-01T22:07:32.875+02:00One hit wonder: The Night of the Hunter (1955)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgi3tBjj6Trd5XhcG9K3zYdPol83RQAJchI4Qghu-gChNQeeEac9M-L788mtyGG32LslQa4gMa4I-6u0i2CDjP1RHHUMSPNlyZSXW7p05RdPPWOhjhxJh9Q7fjZNTKPErg6rTIjVusFwqud/s1600/vlcsnap-2012-08-09-21h25m29s98.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 303px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgi3tBjj6Trd5XhcG9K3zYdPol83RQAJchI4Qghu-gChNQeeEac9M-L788mtyGG32LslQa4gMa4I-6u0i2CDjP1RHHUMSPNlyZSXW7p05RdPPWOhjhxJh9Q7fjZNTKPErg6rTIjVusFwqud/s400/vlcsnap-2012-08-09-21h25m29s98.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5772518612840817762" /></a><br />
<br />
Mi-a fost greu să aleg despre ce film să scriu câteva rânduri azi doar pentru c-am văzut şi revăzut câteva destul de frumoase săptămâna care-a trecut. M-amoprit până la urmă la <span style="font-weight:bold;">The Night of the Hunter</span>, "doar" pentru că, în opinia mea, e unul din cele mai bune filme pe care eu le-am văzut anul ăsta. tiu, big statement. Bun şi încântător din toate punctele de vedere: regie, actori, scenariu, imagine (!!!). Nu am cuvinte să descriu cât am fost de impresionată şi cum mă întreb şi-acum ce-a durat atâta până am pus mâna să-l văd. Nu înţeleg cum am trăit 20 (!) de ani în beznă totală, cu mintea "nealterată" de o asemenea bijuterie.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-qkmZHqKcXt3asW8kcE7s2iojPZGXDVwjQERorBe2KZGymnQiDSNOR180fltzsrj8rwiSFHuQ_i9TCKrQjAzzY85H677ZSpM9XVAOlRUECwW8ipNi42bmgkmq-Oszqa2ZdYQDuyCO27Vw/s1600/vlcsnap-2012-08-09-02h02m44s218.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 303px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh-qkmZHqKcXt3asW8kcE7s2iojPZGXDVwjQERorBe2KZGymnQiDSNOR180fltzsrj8rwiSFHuQ_i9TCKrQjAzzY85H677ZSpM9XVAOlRUECwW8ipNi42bmgkmq-Oszqa2ZdYQDuyCO27Vw/s400/vlcsnap-2012-08-09-02h02m44s218.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5772519964196238754" /></a><br />
<br />
În primul rând vreau să spun sus şi tare că mă dezamăgeşte faptul că e singurul film al actorului britanic Charles Laughton. Îl acuz că ne-a privat de încântarea de-a vedea şi alte filme la fel de geniale. Mi s-apărut extrem de talentat şi ca regizor pe lângă meritul de-a fi un mare actor.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheQny7z5LE2dUBZjd2IYR-iXdTp6HELyMs5GYZlYVetpl2xQmQTXwliAChlaSh-SyS62_-VfOV-sFV38_4nFhgMntuM5qVIMFASIMLABoI80YHYTGDFvCUE6XqJxnMQzwe9N5cAhqW7XIC/s1600/vlcsnap-2012-08-09-01h41m02s255.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 303px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheQny7z5LE2dUBZjd2IYR-iXdTp6HELyMs5GYZlYVetpl2xQmQTXwliAChlaSh-SyS62_-VfOV-sFV38_4nFhgMntuM5qVIMFASIMLABoI80YHYTGDFvCUE6XqJxnMQzwe9N5cAhqW7XIC/s400/vlcsnap-2012-08-09-01h41m02s255.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5772519078400242562" /></a><br />
<br />
<span style="font-weight:bold;">The Night of the Hunter</span> e o poveste pentru copii, pentru copiii din noi, cu <span style="font-style:italic;">omul-negru</span> care ne bântuie somnul şi cu cântece de leagăn care se tranformă în ameninţări feroce. Robert Mitchum e excelent in rolul reverendului Harry Powell, un fanatic religios, care îşi propovăduieşte fără încetarea credinţa-i "ruptă", trecută printr-un filtru etic destul de dubios. După părerea mea e unul dintre cei mai înfricoşători răufăcători pe care i-a dat cinematografia de când e ea. Dispune de o elocvenţă tăioasă şi de o stăpânire de sine de gheaţă, caracteristici care dau fiori pe şira spinării instantaneu. El îşi face o datorie stranie din a fi cel care face dreptate în această lume plină de vulgaritate şi invidie. Şi cea mai uşoară ţintă pentru credinţa lui şchioapă e o văduvă pe-al cărei soţ îl cunoaşte în puşcărie şi care, condamnat la moarte, ascunde în casa sa o mică comoară. Banii îi doseşte în prezenţa copiilor săi, John şi Pearl, cu căteva clipe înainte să fie prins şi condamnat. Aceştia jură să păstreze secretul banilor şi să nu-l dezvăluie nimănui. Mama şi cei doi copii rămaşi fără tată încearcă să-şi refacă viaţa cu ajutorul reverentului Powell. Dacă la început acesta pare protector şi onest, pe parcurs, aflat în permanenţă în antitenză cu inocenţa şi fragilitatea copiilor, toată această mască se topeşte în cruzime şi ipocrizie şi, în cele din urmă, crimă. Odată cu moartea mamei cei doi copii reuşesc să fugă din faţa pericolului care-i ameninţă. Călătoria lor în josul râului trebuie să fie una din cele mai frumoase bucăţi de film surpinse vreodată de cameră. Natura pare că-i ocorteşte şi totodată le trimite mereu semnale că răul e pe urmele lor, ameninţându-le somnul lin. Inocenţa şi candoarea lor e mereu încolţită dar niciodată pe deplin cucerită. Somnul din barca ce pluteşte uşor pe o apă care, în sfârşit, nu le este potrivnică, e momentul în care totul se transformă într-un basm. Parcă îmbrăcăm uşor visele protagoniştilor şi le simţim nevoia de protecţie şi liniştea aceea a copilului care se simte ocrotit. <br />
<br />
Doar că visul se transformă repede în coşmar iar cântecul de leagăn devine un scâncet îndepărtat. Răul e aproape şi-i pândeşte de pretutindeni. Cu toate acestea cei doi îşi găsesc alinarea în casa lui Rachel, zâna bună care le oferă siguranţa mult-râvnită. <br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhs5M8OB2V7CZ-OQuWwrs_tRbaxj7iYIXm4j3Knj0Q3NJ3TvLP8fe6Xby6sHngjr98i41DsGw4Ksqj5-hbNCG4mVZ1wPIlN6mHbzCa-R0qM58shvl4y9yxAt6CiJkdPhaDsIAaV2vmZjHk4/s1600/vlcsnap-2012-08-09-21h27m54s6.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 303px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhs5M8OB2V7CZ-OQuWwrs_tRbaxj7iYIXm4j3Knj0Q3NJ3TvLP8fe6Xby6sHngjr98i41DsGw4Ksqj5-hbNCG4mVZ1wPIlN6mHbzCa-R0qM58shvl4y9yxAt6CiJkdPhaDsIAaV2vmZjHk4/s400/vlcsnap-2012-08-09-21h27m54s6.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5772518819196964530" /></a><br />
<br />
Unul din lucrurile care mi-au plăcut mai puţin a fost sfârşitul. Parcă am aterizat dintr-o dată undeva lângă casa lui George Bailey din <span style="font-weight:bold;">It's a Wonderful Life</span>. Bineînţeles că totul are sens acolo, doar e vorba de o poveste pe care-o spui copiilor, cu monştri provizorii. Şi referinţa pe care-am făcut-o are mult sens dacă stau să mă gândesc mai bine, pentru că filmul per total pare un produs "Frank Capra gone bad". Powell parcă a fost pus în lumea perfectă a lui Capra şi lăsat acolo să-şi facă de cap, şi nu se dezminte.<br />
<br />
Mi-a fost extrem de greu să aleg doar câteva instantanee pe care să le folosesc aici pentru că am peste 200. Serios, totfilmul e demn de tablouri. Vreo 200 aşa.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq3Kku3anijr3eij3APuYmObBM6ZJI1eJXTawviWrs1VE_LAfMZRq_ov3oNExb4VuIlan7m4fT4JCeGkwjMnB9d7sn48NpiQXgvzvPuNnrDq5kAqRKKyFpZBdUBmwDXBnDKsS84dpDypV_/s1600/vlcsnap-2012-08-09-01h39m40s206.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 303px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiq3Kku3anijr3eij3APuYmObBM6ZJI1eJXTawviWrs1VE_LAfMZRq_ov3oNExb4VuIlan7m4fT4JCeGkwjMnB9d7sn48NpiQXgvzvPuNnrDq5kAqRKKyFpZBdUBmwDXBnDKsS84dpDypV_/s400/vlcsnap-2012-08-09-01h39m40s206.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5772519487482327010" /></a><br />
<br />
<span style="font-weight:bold;">The Night of the Hunter</span> e presărat cu trimiteri religioase; pe unele le-am înţeles, pe unele nu; unele mi s-au părut uşor ironice (am simţit, distinctă, vocea regizorală), altele foarte serioase şi forţat educative.<br />
<br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvROszfxZLkrSSUapQit5GFz85QFnCBSWQmqKVoYEnV8K6tEqDcSPE8FI6cx3rkmYOXJ3T1bFdaRHJy-9IQQb-U5Esd3bwkF0ypm3ai1aP5ddUET8Um9FVHrElnRFlnzDDa-vKIQMDj9BQ/s1600/vlcsnap-2012-08-09-22h05m58s62.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 303px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvROszfxZLkrSSUapQit5GFz85QFnCBSWQmqKVoYEnV8K6tEqDcSPE8FI6cx3rkmYOXJ3T1bFdaRHJy-9IQQb-U5Esd3bwkF0ypm3ai1aP5ddUET8Um9FVHrElnRFlnzDDa-vKIQMDj9BQ/s400/vlcsnap-2012-08-09-22h05m58s62.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5772519683773926482" /></a><br />
<br />
La sfărşit nu pot decât să vă îndemn să nu-l lăsaţi să treacă pe lângă voi. Mi se pare un film de artă mult mai accesibil decât ceea ce se făcea n acea perioadă în materie de film. Vizionare plăcută! <br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5H1YQ_-mXE9oOhv9yLcqx06eV7yuz6moh4j4cNPfLsP8E0EkHRfSvZAMB7J0459mES_RdYAD1zE9nMFK1eGyXQZmXvQrX2wKToz5wnBjLY9l4EX9-ixvOqGN46S4tpUmKKWo6pht92c4y/s1600/vlcsnap-2012-08-09-21h22m19s237.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 303px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5H1YQ_-mXE9oOhv9yLcqx06eV7yuz6moh4j4cNPfLsP8E0EkHRfSvZAMB7J0459mES_RdYAD1zE9nMFK1eGyXQZmXvQrX2wKToz5wnBjLY9l4EX9-ixvOqGN46S4tpUmKKWo6pht92c4y/s400/vlcsnap-2012-08-09-21h22m19s237.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5772520242253636530" /></a>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-24408012193656758512012-07-27T13:08:00.003+03:002012-07-27T15:37:17.848+03:00Leapşa cinefilă: "Hormonind" printre actoriPreiau cu doza necesară de reticenţă leapşa pe care mi-a pasat-o <a href="http://www.cinemagazin.ro/">Teo</a> de la CinemMagazin. Şi nu pentru că nu aş fi încântată de ideea de a-mi lista gusturile în materie de bărbaţi, ci doar din simplul motiv că pe (unii) actori mi-e imposibil să-i diferenţiez de rolurile pe care le-au jucat şi în care i-am găsit "de luat acasă". Şi-atunci, invariabil, apare pe hartă mai mult decât un bărbat cu trăsături frumoase, un personaj cu angoasele şi bucuriile sale care te atrage ca un magnet. Deci nu e vorba doar de un chip frumos. Pe de altă parte, nu e vorba de preferinţele mele în materie de joc actorices. E un fel de "altoi" al acestor două aspecte şi la fiecare actor am şi un persona specific în minte. Ăsta e topul meu 10 pe care mi-a fost destul de greu să-l restrâng.<br /><br />Locul 10. <a href="http://www.imdb.com/name/nm0654110/">Clive Owen</a> Nu e cel mai frumos bărbat în viaţă, dar are ceva. Un farmec al lui foarte masculin pe care eu nu pot să-l descriu. Evident că rolul în care m-a prins invariabil e Larry în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0376541/">Closer</a>. E exact cum l-aş vedea dacă m-aş ghida doar după aspectul fizic: periculos, ghidat de instict pur şi uşor pervers.<br /><a href="http://images.zap2it.com/images/movie-35150/closer-8.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 432px; height: 288px;" src="http://images.zap2it.com/images/movie-35150/closer-8.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Locul 9. <a href="http://www.imdb.com/name/nm0002907/">Alexander Skarsgård</a>. Cu suedezul ăsta get-beget e mai complicat pentru că l-am văzut într-un singur film şi nu a avut cine ştie ce rol. Să fiu sinceră, mi-a plăcut că e înalt şi bărbătos. Şi am căutat nişte poze cu el şi mi-a fost de-ajuns. A urcat vertiginos în topul meu de "luat acasă". Filmul de care vorbesc e <a href="http://www.imdb.com/title/tt1527186/">Melancholia</a> şi deşi nu petrece mult timp pe ecran radiază un farmec aparte jucând bărbatul total îndrăgostit de fata cu probleme.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwniZfkdo9fBYsOdc6iqFQjsheY0lJ9achHj941MOZZlDqgnZqrR7XJW20JGni9ZzmLkYdLqJRilS_WsQej-d86kusGL6ItJasfHdC2joqxYUbs5GeurO1NkahKZ7bHqYgriVQ-sP4nvPg/s1600/as.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 222px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwniZfkdo9fBYsOdc6iqFQjsheY0lJ9achHj941MOZZlDqgnZqrR7XJW20JGni9ZzmLkYdLqJRilS_WsQej-d86kusGL6ItJasfHdC2joqxYUbs5GeurO1NkahKZ7bHqYgriVQ-sP4nvPg/s320/as.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5769827361222317618" /></a><br /><br /><br />Locul 8. <a href="http://www.imdb.com/name/nm0000136/">Johnny Depp</a> E indiscutabil un actor bun. Şi rolurile pe care le-a făcut de-a lungul timpului pentru Burton sunt, fără îndoială, memorabile. Cu toate astea rolul care pe mine m-a fascinat rămâne cel din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0112883/">Don Juan De Marco</a>. Cum să nu te îndrăgosteşti iremediabil de un cuceritor sensibil şi extrem de sexy. <br /><a href="http://www.posters.ws/images/339486/johnny_depp.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 339px; height: 425px;" src="http://www.posters.ws/images/339486/johnny_depp.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Locul 7. <a href="http://www.imdb.com/name/nm0000142/">Clint Eastwood</a> Ştiu că poate părea un şoc. Mai mult decât atât, nici măcar nu-mi place ca regizor. Dar Clint Wastwood tânar era o viziune... Şi nici westernurile nu-mi plac. Dar m-am uitat la câteva ca să-l văd pe el, trebuie să recunosc. Personajul lui din filmele lui Segio Leone mi se pare foarte masculin şi misterios şi nu pot altcumva decât să-i fac loc în top. Că e vorba de <a href="http://www.imdb.com/title/tt0059578/">For a Few Dollars More</a> sau <a href="http://www.imdb.com/title/tt0060196/">The Good, The Bad and The Ugly</a>, personajul lui e băiatul rău în aparenţă după care toate femeile sunt topite.<br /><a href="http://farm2.staticflickr.com/1149/4727395335_fa0ce3fd0b.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 380px; height: 306px;" src="http://farm2.staticflickr.com/1149/4727395335_fa0ce3fd0b.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Locul 6. <a href="http://www.imdb.com/name/nm0933940/">Patrick Wilson</a> Nu mă pot abţine să nu-l pun aici. M-aş putea uita la el toată ziua. Singurul rol care-mi vine în minte e cel din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0404203/">Little Children</a> şi nu pot să zic că a fost cine ştie ce super rol masculin dar el, ca prezenţă mă fascinează. Poate a ajutat şi scena de sex intens pe care a împărţit-o cu Kate Winslet. Are acel ceva ce-mi place.<br /><a href="http://aloftyexistence.files.wordpress.com/2011/02/patrick-wilson.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 319px; height: 480px;" src="http://aloftyexistence.files.wordpress.com/2011/02/patrick-wilson.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Locul 5. <a href="http://www.imdb.com/name/nm0000056/">Paul Newman</a> Prima dată când am văzut un film în care el juca nu mi-a venit să cred cât de bine arăta. E genul de bărbat pentru care poţi foarte uşor dezvolta obsesii. Rolul meu preferat trebuie să fie cel din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0061512/">Cool Hand Luke</a> doar pentru că e atât de relaxat acolo şi emană o siguranţă de sine care te pune pe jar.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrRnjwThZk7mjyn9dXJzOagEn31m5xogeb1BngSXDs60rL6T-svausvNM8ZMIxBJkwQStdgdi-8IcDTecc_IeCmI8Yn7T3V7iTUdYWBEAx7RlWRFcjXHibEkWWcx0eV31RiGXXl7Lq5x_7/s1600/cool-hand-luke_l.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 400px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgrRnjwThZk7mjyn9dXJzOagEn31m5xogeb1BngSXDs60rL6T-svausvNM8ZMIxBJkwQStdgdi-8IcDTecc_IeCmI8Yn7T3V7iTUdYWBEAx7RlWRFcjXHibEkWWcx0eV31RiGXXl7Lq5x_7/s1600/cool-hand-luke_l.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Locul 4. <a href="http://www.imdb.com/name/nm0000008/">Marlon Brando</a> Nu ştiu dacă sunt multe de spus aici. Bănuiesc că apare cam prin toate topurile cu bărbaţi pe care i-am lua acasă, oricând, oriunde. Are acel amestec de vulnerabilitate şi putere care atrage ca un magnet. Mi se pare că arată perfect în <a href="http://www.imdb.com/title/tt0047296/">On the Waterfront</a>. Totuşi rolul care i s-a potrivit ca o mănuşă şi de care sunt atrasă over and over again e cel din <a href="http://www.imdb.com/title/tt0070849/">Last Tango in Paris</a>.<br /><a href="http://www.filmfestivals.com/files/images/Marlon%20Brando.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 450px; height: 250px;" src="http://www.filmfestivals.com/files/images/Marlon%20Brando.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Locul 3. <a href="http://www.imdb.com/name/nm0331516/">Ryan Gosling</a> Nu e o surpriză pentru nimeni care mă cunoaşte ca e în top 3. Mie mi se pare perfect în toate modurile posibile. Deşi mi-a sărit în ochi abia după ce am văzut <a href="http://www.imdb.com/title/tt0780504/">Drive</a>, am început să mă uit cu aviditate la toate filmele în care-a jucat. Chiar şi alea proaste. el tot e eye-candy şi simpla lui prezenţă mie-mi ajunge. rolul meu preferat e cel de care-am zis mai sus. Pentru că îmi aduce aminte de misterul actorilor din anii '60. Pe el l-aş lua acasă şi i-aş şi găti. Mult. <br /><a href="http://cdn02.cdnwp.celebuzz.com/wp-content/uploads/2012/01/24/ryan-gosling-drive-400x300.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="http://cdn02.cdnwp.celebuzz.com/wp-content/uploads/2012/01/24/ryan-gosling-drive-400x300.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Locul 2. <a href="http://www.imdb.com/name/nm0001128/">Alain Delon</a> Înţeleg de ce femeile stăteau şi salivau în faţa unei fotografii de-a lui prin anii '60. Alain Delon e pur şi simplu perfect. Avea o delicateţe a trăsăturilor care ascundea o privire ghiduşă şi un temperament exploziv. Primul rol în care l-am văzut a fost <a href="http://www.imdb.com/title/tt0054189/">Plein Soleil</a> şi m-am îndrăgostit iremediabil. Deşi joacă un rol negativ m-am trezit ţinând cu el pe tot parcursul filmului. E genul de bărbat care te cucereşte doar cu o privire. <br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjccAkJSVA6f7joDUgTeGXW3jHx1aCVcugpKaU5kCJllxpnnBkJVT59yx8949ET7kQR1WxkfjDu2yvEvZfFoVffJholYnZHe1RzXu5uSSNngE46LvFwVAClGdr9GD89OBtgU_FWmgD5CYIL/s1600/alain+delon+1.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 497px; height: 451px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjccAkJSVA6f7joDUgTeGXW3jHx1aCVcugpKaU5kCJllxpnnBkJVT59yx8949ET7kQR1WxkfjDu2yvEvZfFoVffJholYnZHe1RzXu5uSSNngE46LvFwVAClGdr9GD89OBtgU_FWmgD5CYIL/s1600/alain+delon+1.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Locul 1. <a href="http://www.imdb.com/name/nm1055413/">Michael Fassbender</a> Obsesia mea pentru el a început odată cu <a href="http://www.imdb.com/title/tt1723811/">Shame</a>. Mi s-a părut extrem de sexy felul cum el a jucat rolul unui om dizlocat care trăieşte într-o societate care nu are cum să-l înţeleagă. Groaza şi vulnerabilitatea lui m-au topit de fiecare dată. În opinia mea e the sexiest man alive. Şi e viitorul meu soţ. Nu ştie. Încă.<br /><a href="http://i.usatoday.net/life/_photos/2011/12/01/Fassbender-makes-waves-in-Shame-I0LJDN0-x-large.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 490px; height: 360px;" src="http://i.usatoday.net/life/_photos/2011/12/01/Fassbender-makes-waves-in-Shame-I0LJDN0-x-large.jpg" border="0" alt="" /></a>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com13tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-49213688382400489032012-07-24T23:13:00.009+03:002012-07-25T14:30:23.592+03:00Cassavetes şi eternul feminin: A woman under the influence (1974)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgEsyjBSyWy-kbQxyjVRytGA8Pm-krhY0BVNoJwwCQgIuwt-aHVOcL884AEHBFv0lIuyxzg5oDWAb9NkWsfGvREnKM2kS7jFh12MlthZ1N8QYuNUxgTR7Itu-57zd0YF6ErC60YsMJb5rn/s1600/vlcsnap-2012-08-01-02h01m27s23.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 211px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgEsyjBSyWy-kbQxyjVRytGA8Pm-krhY0BVNoJwwCQgIuwt-aHVOcL884AEHBFv0lIuyxzg5oDWAb9NkWsfGvREnKM2kS7jFh12MlthZ1N8QYuNUxgTR7Itu-57zd0YF6ErC60YsMJb5rn/s400/vlcsnap-2012-08-01-02h01m27s23.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5768845159860940306" /></a><br /><br />Nu credeam, cu mult timp înainte, că simpla vizionare a unui film poate lăsa urme adânci în persoana mea, că poate dezgropa şi parcurge teritorii încuiate pe care chiar eu le-am abandonat de-o vreme. M-am lecuit de naivitatea asta odată ce i-am descoperit pe Kieslowski şi pe Haneke şi pe Bergman. Garda mi-e mereu sus. Atacându-l frontal pe Cassavetes nu mă aşteptam totuşi la o reacţie aşa de viscerală. Nu că l-aş fi subapreciat, dar e primul lui film cu care-mi încânt privirea şi am zis c-o iau uşor. M-am cam înşelat pentru că <span style="font-weight:bold;">A Woman Under the Influence</span> te cam plesneşte peste faţă şi are darul de a-ţi rarefia aerul instantaneu. <br /><br />Cassavetes, ca regizor şi scenarist (pentru că a fost şi un excelent actor), se pare că ar reprezenta punctul din care s-a dezvoltat, mai apoi, cinemaul independent american. Cu o aversiune vizibilă în filmele sale pentru Hollzwood şi pentru "valorile" pe care acesta leperpetuează încă din anii '70, Cassavetes este promotorul unei cinematografii a naturalului, a firescului. Pe platou, actorii săi (prieteni apropiaţi, de altfel) nu jucau ci trăiau, îşi "altoiau" practic o altă personalitate care se hrănea permanent din persoana lor, şi invers. Artificialul era inadmisibil.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">A Woman Under the Influence</span> a fost scris având-o în minte e soţia sa, frumoasa Gena Rowlands. Ea avea s-o trăiască şi s-o creeze pe Mabel, casnica a cărei viaţă interioară devine un mister chiar şi pentru cel care a făcut acest persona posibil. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYD81IdZzrg4DGxBfeJby8KPeqmKbjRAw4iaiLMH4hlTUVo5-d9WP1fdzMg_5s_sHOBVOBBhvJYnw6eBN7yTCccwMWxRDZnnFqVgaDPFiG6pZkMaNYmPZfrc8OgAsG_zrWp0r0rZhOMRL5/s1600/vlcsnap-2012-07-30-23h10m04s232.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 211px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjYD81IdZzrg4DGxBfeJby8KPeqmKbjRAw4iaiLMH4hlTUVo5-d9WP1fdzMg_5s_sHOBVOBBhvJYnw6eBN7yTCccwMWxRDZnnFqVgaDPFiG6pZkMaNYmPZfrc8OgAsG_zrWp0r0rZhOMRL5/s400/vlcsnap-2012-07-30-23h10m04s232.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5768843646399577010" /></a><br /><br /><br />Soţul lui Mabel, Nicke jucat de prietenul bun al lui Cassavetes, Peter Falk (nimeni altul decât super-îndrăgitul Columbo). Nick şi Mabel par încă de la început un cuplu ciudat. Dau impresia că se simt excelent unul pe celălalt; cu toate astea nu dau niciun semn că ar comunica în vreun fel. Deşi se iubesc, cei doi par că îşi trăiesc sentimentele în secret, departe de forţa arzătoare a sentimentelor celuilalt. Această intensitate solitară o face pe Mabel să cadă de pe scara a ceea ce in context social s-ar numi normalitate. Încă din primele scene o vedem pierdută în ea însăşi, nereuşind să se supună unei etichete dictate de anumite situaţii. Ea îşi trăieşte viaţa într-un mod eminamente senzorial, cu naivitatea copilului care se minunează la cea mai infimă descoperire.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxGA1fKGbc6zXmFTwYfKHe3GPbxLKg9V6xmMGixRQjVLytOwVMCJ0C-bu97JJdywbN3BjmvpQ7uf6YHBqJm9D9qtQe_R0MMUHJbOY0aRuuJV8X_ldUVBBit52_k7Cls8pGdjv8oyAQjpVI/s1600/vlcsnap-2012-08-01-00h13m01s240.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 211px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhxGA1fKGbc6zXmFTwYfKHe3GPbxLKg9V6xmMGixRQjVLytOwVMCJ0C-bu97JJdywbN3BjmvpQ7uf6YHBqJm9D9qtQe_R0MMUHJbOY0aRuuJV8X_ldUVBBit52_k7Cls8pGdjv8oyAQjpVI/s400/vlcsnap-2012-08-01-00h13m01s240.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5768844588417749490" /></a><br /><br /><br />Una dintre scenele cele mai puternice din film este cea în care prietenii lui Nick sunt invitatţi la un mic dejun cu spaghete. Pentru prima dată putem observa modul total bizar în care Mabel interacţionează cu oamenii din jur. Imposibilitatea ei de a se adapta unei asemenea situaţii pare să-l deranjeze pe Nick numai în momentul în care are impresia că soţia sa flirtează cu un coleg. Izbucnirea lui ne confirmă ceea ce poate bănuim deja: Nick refuză să conştientizeze problema soţiei sale, mai mult decât atât, ieşirile ei îi oferă familiaritatea cu care e mulţumit să se hrănească zi de zi. Rolul de spectator pasiv pe care şi-l asumă se sfărşeşte în momentul în care Mabel pare că pierde total contactul cu realitatea. Ieşirile tot mai frecvente şi imposibilitatea de a avea grijă de cei trei copii, îl determină pe Nick să ia decizia care îl va urmări mult timp: îşi internează soţia într-un azil timp de şase luni. ultima scenă, cea a revenirii e extrem de încărcată emoţional. Ănstrăinarea celor prezenţi la mica reuniune e aproape palpabilă. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrgc-c6-TKUqsXU_L6AS-SHTLVlUboxvhNhWBE-D6syddoAATCLsISuxE4mOlKrfJRoUVWo_SN32jLKJlTc1CgqEbc7mVQFABNDlbLq6QPXs6MJIyaYdLPzcvbPcKKL5jjdp8VmpXVgNnc/s1600/vlcsnap-2012-07-31-23h43m50s137.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 211px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjrgc-c6-TKUqsXU_L6AS-SHTLVlUboxvhNhWBE-D6syddoAATCLsISuxE4mOlKrfJRoUVWo_SN32jLKJlTc1CgqEbc7mVQFABNDlbLq6QPXs6MJIyaYdLPzcvbPcKKL5jjdp8VmpXVgNnc/s400/vlcsnap-2012-07-31-23h43m50s137.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5768843980621048978" /></a><br /><br />Cred că aici Cassavetes ne aruncă în faţă, nouă ca individizi, imposibilitatea de a ne părăsi pe noi ăn relaţie cu celălalt. Fiecare din cei prezenţi la petrecere au imaginea lor proprie şi diferită despre Mabel. Câte persoane atâtea şi feţe ale lui Mabel. Pentru copii e o mamă iubitoare, pentru soţ, partenera de care are nevoie ca sprijin, pentru părinţii ei un copil care are nevoie de protecţie. Şi ea este, fără îndoială, toate astea, în acelaşi timp, pentru fiecare.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUcRR5LSPti5ryoiUA6zxUP62R-WKG4A2tFFCPqq5VaAI4R_J3mhhGRA0FHcsV86T1ckgjFDdbIb0ykQ5aT5GdMisen_tbPTezqs46YsLHg7_wYqN0YxlEG4o3yBrMmuHwHQ1zGd49wuPj/s1600/vlcsnap-2012-08-01-01h37m14s92.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 211px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiUcRR5LSPti5ryoiUA6zxUP62R-WKG4A2tFFCPqq5VaAI4R_J3mhhGRA0FHcsV86T1ckgjFDdbIb0ykQ5aT5GdMisen_tbPTezqs46YsLHg7_wYqN0YxlEG4o3yBrMmuHwHQ1zGd49wuPj/s400/vlcsnap-2012-08-01-01h37m14s92.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5768844251360541682" /></a><br /><br />E ciudat cum personajul principal e Mabel şi cu toate acestea perspectiva din care noi privim e a celorlalte personaje. Ea e mereu pe ecran, în prim-plan, scuipând, pufăind şi agitându-se, în cuşca pe care-o numeşte acasă, şi totuşi ne e mereu necunoscută, tăinuită. <br /><br />Mi se pare că bărbatul, scenaristul şi regizorul Cassavetes are o intuiţie grozavă asupra sensibilităţii feminine. Deşi rolul e făcut de Gena Rowlands, are şi el, fără îndoială, meritul lui. Şi, deşi, pe alocuri, rolul pare prea jucat şi uşor teatralizat pe mine nu m-a deranjat pentru că m-a dus în starea aia de disconfort pe care o cerea situaţia.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFF0dXkQqQ92vfsM9DutT6VWqPFDhqLJl-TirGysqMwuHzaByfwjHLLUvV0KEigIhcIpO9qmZm5dsBAwuwCyKbecdsGViWQFbQ7lRxz7trSHUAstj-HrhdamylLFT6Taby2xOVEK0FzuWl/s1600/vlcsnap-2012-07-31-23h51m57s142.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 211px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFF0dXkQqQ92vfsM9DutT6VWqPFDhqLJl-TirGysqMwuHzaByfwjHLLUvV0KEigIhcIpO9qmZm5dsBAwuwCyKbecdsGViWQFbQ7lRxz7trSHUAstj-HrhdamylLFT6Taby2xOVEK0FzuWl/s400/vlcsnap-2012-07-31-23h51m57s142.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5768844937917522210" /></a><br /><br />Dacă vreţi să vedeţi un film cu o încărcătura emoţională deloc neglijabilă şi excelent jucat şi filmat vă invit să încercaţi <span style="font-weight:bold;">A Woman Under the Influence</span>. Vă va face să îndrăgiţi şi maimult oamenii care ies din tiparul normalităţii.Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-79181130773748453552012-06-21T20:55:00.006+03:002012-06-21T21:51:43.996+03:00Family affairs: Shadow of a doubt (1943)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjK2igB5tfQwKmUvA4qYOfRJ3h5f_-kX3cPiKgv4JFTGVEYwA9yhF9nffN_efvhX76X9w4oAFSKi1POK2BBj9nkw17EQssOHMJuemXRtS0t-6FO-gWRn5aA1zRqiOJqsXXugJLXiZddtqPj/s1600/vlcsnap-2012-06-20-17h21m49s133.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 299px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjK2igB5tfQwKmUvA4qYOfRJ3h5f_-kX3cPiKgv4JFTGVEYwA9yhF9nffN_efvhX76X9w4oAFSKi1POK2BBj9nkw17EQssOHMJuemXRtS0t-6FO-gWRn5aA1zRqiOJqsXXugJLXiZddtqPj/s400/vlcsnap-2012-06-20-17h21m49s133.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5756563338100000114" /></a><br /><br />Îmi continui săptămâna Hitchcock cu un nou film, de data aceasta <span style="font-weight:bold;">Shadow of a Doubt</span>. L-am alespentru că am văzut că încă nu a fost disecat şi mie mi-a plăcut tare mult. Nu am putut să pierd ocazia! <br /><br />După cum ştim deja, tema familiei e adânc înrădăcinată în filmele lui Hitchcock, cum e, de altfel, şi ideea de dezgust şi decadenţă. Şi cam ttul e atins de această mizerie, nici familia, ca nucelu social, nu-şi poate păstra inocenţa: asaltată de forţe malefice din exterior, ea generează, prin ea însăşi, dinspre interior, zvâcniri ucigaşe.<br /><br />Primele cadre ale filmului o surpind pe Charlie (Teresa Wright)culcată în pat,întristată de viaţa searbădă pe care o duce împreună cu familia sa. Camera de filmat acţionează şi în cazul ăsta, ca în nenumărate alte filme ale lui Hitchcock, ca un fel de Peeping Tom, care permite oobservare de prea aproape, care spionează şi se apropie tot maimult pentru a vedea totul. De cealaltă parte a continentului, în Philadelphia, unchiul ei, Charles (Joseph Cotten) stă în aceeaşi poziţie. În scurt timp aflăm că această încăpere ascunde un secret şi că ocupantul ei este suspectat de crimă. Indiscreta curiozitate a camerei trezesc suspiciune în noi, ca spectatori. Ne dăm seama că cele două case ascund ceva nedesluşit şi sinistru, ceva ce necesită demascare imediată. Casa din Santa Rosa o adăposteşte familia Newton, în frunte cu Charlie, cea care devine, în această ecuaţie obscură propusă de mişcarea mereu insinuantă a camerei, o criminală, la rândul ei. Natura crimei e totuşi una care nu poate fi ghicită din prima şi nici nu e vreodată explicită pe tot parcursul filmului. Totuşi, încă de la început, această "cuplare" şi, până la urmă, suprapunere de cadre este un indiciu clar al unei legături ectrem de strânse între cei doi. Incestul e mereu insisnuat în film; acesta devine, de asemenea, o metaforă a ataşamentului puternic pe care Charlie îl are pentru tot ceea ce reprezintă unchiul său. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH0XkBPXa5RVIpGIAi1OKEsL-AC0C-l8eZSQzev6ZioB-RkKOOaJN4kEddf3exr7MxrZERAlv9Hf9klo3OwsFCB6MbegiwPoWVakT5W4xwerRLx0G_TfXEAwhIxsNQ3cCAGvJFlcr33ftw/s1600/vlcsnap-2012-06-20-17h25m57s61.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 299px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjH0XkBPXa5RVIpGIAi1OKEsL-AC0C-l8eZSQzev6ZioB-RkKOOaJN4kEddf3exr7MxrZERAlv9Hf9klo3OwsFCB6MbegiwPoWVakT5W4xwerRLx0G_TfXEAwhIxsNQ3cCAGvJFlcr33ftw/s400/vlcsnap-2012-06-20-17h25m57s61.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5756563725747362674" /></a><br /><br />Legătura dintre cei doi pare destul de nesănătoasă încă de la început. Mai ales că cei doi sunt văzuţi din exterior, odată cu reîntâlnirea, ca fiind bolnavi. Unchiul Charles împrumută această boală ca pe o mască care să-i asigure scăparea de poliţişti, nepoata sa este, la rândul ei, bolnavă de emoţia reîntâlnirii. <br /><br />Această "împreunare" bolnăvicioasă a celor doi o putem observa mai apoi în unele aparente gânduri şi gesturi incestuale, cât şi în identitatea de nume. Această insistenţă a uniunii merge tot mai departe: <span style="font-weight:bold;">"We're more than uncle and niece. We]re like twins"</span>. Hitchcock pare să aibe o obsesie pentru personajele care seamănă între ele şi pentru dedublare. u pot să nu văd în asta privire batjocoritoare aruncată în direcţia idee burgheze de individualitate.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyUEoBZP09bFz2Af59BwC3wM3JZREdQ-_8GoUTeO1ipYCO6t0Idl6HNiCX4nM_viDFYwDZrtr13OUgzjWxjaw61HLLIkEiZtHt6TmJHG-nEDOHfMNNBimJbaS2FTnK8bELsVMWikwKtwJh/s1600/vlcsnap-2012-06-20-19h58m10s252.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 299px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjyUEoBZP09bFz2Af59BwC3wM3JZREdQ-_8GoUTeO1ipYCO6t0Idl6HNiCX4nM_viDFYwDZrtr13OUgzjWxjaw61HLLIkEiZtHt6TmJHG-nEDOHfMNNBimJbaS2FTnK8bELsVMWikwKtwJh/s400/vlcsnap-2012-06-20-19h58m10s252.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5756564789127530850" /></a><br /><br />Prin aducerea unchiului (fratele mamei) în sânul familiei, Charlie încearcă să evadeze din închisoarea vieţii de provincie şi să acceadă la lucruri intense care s-o facă să se simtă conectată la un nivel superior al trăirilor. Unchiul ei este promisiunea acestei iluzii de fericire. Doar că această iluzie a perfecţiunii îi este spulberată în momentul în care află că unchiul mult iubit este, de fapt, un criminal. El nu poate umple rolul de salvator pentru că este cel care ia viaţa, un criminal cunoscut drept "Ucigaşul văduvelor vesele". Această aversiune a lui Charles pentru femei văduve o simţim în scena în care ăşi expune crezul cu privire la inutilitatea vieţii lor: <span style="font-weight:bold;">"These widows are now eating the money, drinking the money, they stink of money "</span> De fapt, aceste idei vin din frica organicăde femei care deţin orice fel de putere, frică ce se transformă, contextual, în fica de sexualitatea feminină, prezentă ca laitmotiv în atât de mult filme hitchcockinene. <br /><br />Printr-un transfer de identitate, ne dâm seama că Charlie îşi doreşte, inconştient, să părăsească idealul de feminitate portretizat de "fata de casa". Prin această dorinţă nereprimată de independenţă ea seidentifică cu <span style="font-style:italic;">văduvele vesele</span>. Astfel, momentele când Chrales încearcă să o ucidă pe Charlie nu vin ca o surpiză pentru spectator. După ce, cu puţin timp în urmă, cei doi deveneau un întreg prin intermediul inelelului pe care Charles i-l oferă lui Charlie, legătura nesănătoasă se rupe brusc şi asistăm la o despărţire dureroasă a celor două principii: masculin şi feminin.<br /><br />!Some spoliers involved! :)<br /><br />Dacă văduvele vesele merită să moară pentru accesul la putere, Charlie Newton (care doar visează la o anumită emancipare) nu devine o victimă a tentativelor de crimă ale unchiului său. Charles, oglindirea în exterior a dorinţei de independenţă, e cel care sfărşeşte sub roţile trenului. Charlie, pe de altă parte, este pusă pe piedestalul mediocrităţii pe care l-a respins atât de vehement la început.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihPZoMbmRJ44yztHvByi-qWfA5RNhCAK9NRdbMz6F6ZZV2uHCccBFdoJsZdPiI_kmWM9OmBYikUu4-nz-tweh4WOljQH_I0tNoeaBoUbH4veSjJMR5vj7dqa4icOeU_weM_PRqOI8W9XeG/s1600/vlcsnap-2012-06-20-19h40m54s147.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 299px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihPZoMbmRJ44yztHvByi-qWfA5RNhCAK9NRdbMz6F6ZZV2uHCccBFdoJsZdPiI_kmWM9OmBYikUu4-nz-tweh4WOljQH_I0tNoeaBoUbH4veSjJMR5vj7dqa4icOeU_weM_PRqOI8W9XeG/s400/vlcsnap-2012-06-20-19h40m54s147.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5756563951074172994" /></a><br /><br />Filmul e, de fapt, o diagramă a progresului(sau să fie eşec?) ei de la respingerea valorilor familiei şi a vieţii mic-burgheze spre acceptarea deplină a statutului mamei sale, care este simbolul feminin prin excelenţă.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtddtk66ZzCnn9C66bmtfsJ8sy1rtFqODZ0MjVFeMiVqHxDvV1aoEU4YCGmdXFZ76rt8peiH1F49L4DB9niQgZ4knvUDorBxoDQACvJ9Ml9CnCumWy-cMjbMe9QukBdTCi5f4bOePs3dsz/s1600/vlcsnap-2012-06-20-19h49m44s57.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 299px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtddtk66ZzCnn9C66bmtfsJ8sy1rtFqODZ0MjVFeMiVqHxDvV1aoEU4YCGmdXFZ76rt8peiH1F49L4DB9niQgZ4knvUDorBxoDQACvJ9Ml9CnCumWy-cMjbMe9QukBdTCi5f4bOePs3dsz/s400/vlcsnap-2012-06-20-19h49m44s57.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5756563526336882850" /></a><br /><br /><br />Sinceră să fiu pentru mine filmul ăsta a fost o provocare şi un adevărat tur de forţă. Mi-a plăcut enorm să descopăr acea imagine a familiei care produce, în curgerea ei lină, celemai violente tensiuni în individ. Şi tocmai acea linişte de deasupra clocotului provoacă fiori. În <span style="font-weight:bold;">Shadow of a Doubt</span>, familia cu a ei aureolă strălucitoare pare o apă liniştită şi călduţă; doar că ea se tranformă prea uşor într-o mlaştină de dorinţe refulate care hrănesc demoni aproape imposibil de exorcizat. Şi am văzut şi eu, adevărată oroare a filmuluie chiar ideea de familie americană tipică.<br /><br />Astea fiind spuse, îmi permit să-l recomand tuturor celor care au chef să se răcorească cu un Hitchcock bun. Vă asigur că se poate vedea şi dincolo de flecărelile mele pseudo-analitice.<br /><br />Trailer: <br /><iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/M-VpvYZ8sWc" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-50108794530213603472012-06-19T13:13:00.005+03:002012-06-19T22:31:59.327+03:00Nostalgia filmelor mute: Notorious (1946)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzgzMixL14n8yied5Qy3UdUKih9Y_XSovqF3QM72y1owZZekE2JuG1Ug7oVQT9w3pwJPhNyfusicp0koj9Zer9rVYQeVSXOwaJrjVxo0OUEfayOD3bljJrkQH0iKkSZPQvEdHawwOMXw3P/s1600/vlcsnap-2012-06-18-18h23m23s160.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 288px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzgzMixL14n8yied5Qy3UdUKih9Y_XSovqF3QM72y1owZZekE2JuG1Ug7oVQT9w3pwJPhNyfusicp0koj9Zer9rVYQeVSXOwaJrjVxo0OUEfayOD3bljJrkQH0iKkSZPQvEdHawwOMXw3P/s400/vlcsnap-2012-06-18-18h23m23s160.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5755823488842071650" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">One Hitchcock a day keeps the doctor away.</span> Sau, în cunvintele lui Marian de la <a href="http://filmsinopsis.ro/">FilmSinopsis</a> care ne invită să-l sărbătorim pe maestrul suspansului săptămâna asta, <span style="font-style:italic;">Hitchcock week</span>. Mă alătur şi eu acestei "mişcări" şi îmi încep periplul cu <span style="font-weight:bold;">Notorious</span>, unul dintre filmele mai cunoscute şi nu destul de apreciate ale regizorului. Motivul pentru care l-am ales e că mi se pare unul dintre cele mai frumos şi ingenios filmate ]ncercări ale lui. Felul cum se joacă cu luminile şi umbrele şi unghiurile aici e hipnotizant. Ca să fac un mic "ştiaţi că..." filmul ăsta conţine 119 prim-planuri din care 72 sunt prim-planuri extreme. Deci, îl putem numi cumva un exerciţiu al close-up-urilor. Faptul că Hitchcock se concentrează atât de mult pe acest tip de scene şi mai mult decât atât, pe chipul personajelor, aduce cu sine o anumită nostalgie după vechiul Hollywood al filmelor mute în care faţa era un univers în sine, plin de posibilităţi şi nu doar un instrument de producere a sunetului. Există la Hitchcock şi o fascinaţie a obiectului. În acest caz cheia, sticla de vin şi, nu în ultimul rând, renumita ceaşcă de cafea. Şi pentru ca obiectul (cunoscut la el sub denumirea de <span style="font-style:italic;">MacGuffin</span>, un fel de stand-in, oglindă a ceea ce ar putea fi catalizatorul întregii poveşti) să nu preia toată puterea, Hitchcock apelează la această focusare pe chipul personajelor, pentru a-şi face eroina un obiect la fel de preţios în dezvoltarea istorică a filmului său.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGjP9N6X_1Pt4ptHlMDKwsECchEASApknBY5VXTXV24vP7xAh11Cz6la6LndzYzGF3Qb4WGMsnToyPVb1-d8ozD2l3sBCxvPxFCqhB917ENoKAhJpXaTgYk5Jt7aIlA5J2npfWY5_Kxrkt/s1600/vlcsnap-2012-06-19-08h11m55s242.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 288px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgGjP9N6X_1Pt4ptHlMDKwsECchEASApknBY5VXTXV24vP7xAh11Cz6la6LndzYzGF3Qb4WGMsnToyPVb1-d8ozD2l3sBCxvPxFCqhB917ENoKAhJpXaTgYk5Jt7aIlA5J2npfWY5_Kxrkt/s400/vlcsnap-2012-06-19-08h11m55s242.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5755823809110617154" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Notorious</span> îi are ca protagonişti pe Ingrid Bergman şi pe Cary Grant. Pot să afirm cu siguranţă că între cei doi există o chimie aproape palpabilă pe tot parcursul filmului. Ea e Alicia, fiica unui spion nazist condamnat pentru trădare naţională; el e Devlin, un agent federal care o recrutează pentru a deveni, la rândul ei, spion. De data asta, agent american, care să demascheze o organizaţie a naziştilor stabilită în Rio de Janeiro. Devlin o alege pe ea pentru că îi cunoaşte dragostea pentru America şi, de asemenea, pentru capacitatea ei de a inspira încredere foştilor parteneri ai tatălui ei.<br /><br />Încă de la început, Alicia ne este înfăţişată drept o femeie promiscuă care nu se ruşinează să-şi folosească trupul şi să-şi înece nopţile în alcool, pentru a ieşi din închisoarea transferului de vină. În momentul în care află de activităţile tatălui său se înveleşte în hainele imoralităţii pentru a se pedepsi pentru trădarea de ţară, de care se simte vinovată la rândul său. În acest stadiu o cunoaşte şi o recrutează Devlin. Ea acceptă să-l ajute şi astfel îşi promite că va deveni o nouă femeie. Între cei doi scânteile încep să sară instantaneu până când, odată cu ajungerea în Rio de Janeiro, o inevitabilă legătură amoroasă se înfiripă. Una dintre cele mai memorabile scene, poate din întreaga istorie a cinematografiei, e sărutul celor doi care durează undeva în jur de 3 minute, în condiţiile în care durata impusă a unui sărut pe ecran la vremea aceea era de 3 secunde! Doar că Hitchcock e ingenios şi "compune" o scenă în care cei doi stau îmbrăţişaţi şi, printre săruturi focoase, se tachinează şi îşi plănuiesc următoare întâlnire.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaV69khWbFTw6l9msCtx-FQ1-s590nwNOgIR7aBukpWHEA6odBBvNw5-dhS0cpPQyMNuXYXerSR6gYnigtadp7zMeCXoohNgAfZ3l4O5sUc0GZs7mAck8-l3OKMFyQr8bI2xbIdFzQ73d8/s1600/vlcsnap-2012-06-19-01h42m08s244.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 288px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjaV69khWbFTw6l9msCtx-FQ1-s590nwNOgIR7aBukpWHEA6odBBvNw5-dhS0cpPQyMNuXYXerSR6gYnigtadp7zMeCXoohNgAfZ3l4O5sUc0GZs7mAck8-l3OKMFyQr8bI2xbIdFzQ73d8/s400/vlcsnap-2012-06-19-01h42m08s244.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5755824963846055138" /></a><br /><br />Micul lor univers e dărâmat în momentul în care Devlin îi comunică Aliciei că va trebui să se reunească cu un fost admirator pentru a demasca celula nazistă. Ruptura dintre cei doi e iminentă pentru că niciunul nu e capabil să-şi lepede imaginea despre sine. Devlin e omul rece şi calculat, in viziunea căruia profesia e cea mai importantă coordonată a vieţii sale, deci nu poate să-i ceară Aliciei să se retragă fără a se nega pe sine ca individ (sau fără a-şi nega imaginea creată în faţa lumii). Alicia e femeia pentru care seducerea unui bărbat nu e niciodată un obstacol, e practic masca pe care şi-o asumă. În plus, în momentul în care se simte împinsă spre această misiune chiar de bărbatul despre care credea că o iubeşte, se vede forţată să accepte cererea în căsătorie a lui Alex Sebastian (prietenul neamţ al tatălui său). Prin infiltrarea ei în casa şi societatea acestuia, ea reuşeşte să afle cu uşurinţă de existenţa unui secret care stă ascuns în pivniţa pentru vinuri. Odată cu furtul cheii ea devine un soi de restauratoare a ordinii fireşti a lucrurilor. La o petrecere dată în cinstea ei, împreună cu Devlin, se furişează în pivniţă şi descoperă secretul păstrat atât de aproape de Sebastian şi asociaţii săi.<br /><br />Nu o să mai dau detalii despre ce se întâmplă mai departe pentru că n-aş vrea să le stric, celor care nu l-au văzut, plăcerea vizionării. O să spun doar că sfârşitul e una din scenele mele preferate. Se vede, nealterată, sclipirea de geniu a lui Hitchcock care "rezolvă" conflictul în modul cel mai elegant posibil.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKyC4E_XPsu0Bz2fRmimymOhaCaW3zPu45p_3eTl3c-gaee3o0GtzkEWUunn32u43tGjM-lHLwMRY_7dtLvEFWmCHeLnScvSIRkhrhuuo6gr9XvgSdYlIu8ROI3R8KhOmbl5GH1zugnDn6/s1600/vlcsnap-2012-06-19-08h26m21s168.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 288px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgKyC4E_XPsu0Bz2fRmimymOhaCaW3zPu45p_3eTl3c-gaee3o0GtzkEWUunn32u43tGjM-lHLwMRY_7dtLvEFWmCHeLnScvSIRkhrhuuo6gr9XvgSdYlIu8ROI3R8KhOmbl5GH1zugnDn6/s400/vlcsnap-2012-06-19-08h26m21s168.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5755825124299126050" /></a><br /><br />Scene memorabile sunt o grămadă. Scena de început a petrecerii, un mic exemplu, în care, prin intermediul unei viziuni "de sus", ni se înfăţişează grandoarea sălii. După care unghiul se închide uşor, focusându-se asupra Aliciei şi a lui Alex surprinşi în mijlocul unei conversaţii, pentru ca la final camera să aibe în prim-plan pumnul strâns al Aliciei, care încearcă să ascundă cheia.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhj5XMbNOSxoBJbH5QksOLGa3nRPlKLiNDE5ZVxGXcwHJsJIaUf-gAJhtIcM5X2qEbAhnTFfW8nPv15RlhZKMVIsVUjF2Jw63JgaU4SbBcYaQcBCBHus0FQ27W1o62oI4d3SxmBP6CaW12Z/s1600/vlcsnap-2012-06-19-08h40m46s158.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 288px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhj5XMbNOSxoBJbH5QksOLGa3nRPlKLiNDE5ZVxGXcwHJsJIaUf-gAJhtIcM5X2qEbAhnTFfW8nPv15RlhZKMVIsVUjF2Jw63JgaU4SbBcYaQcBCBHus0FQ27W1o62oI4d3SxmBP6CaW12Z/s400/vlcsnap-2012-06-19-08h40m46s158.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5755824017453377266" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Notorious </span> e o altă expresie a multor obsesii care l-au bântuit pe Hitchcock de-a lungul carierei sale: femeia fatală care radiază un magnetism irezistibil, transferul de vină între indivizi, ambiguitatea dintre vină şi inocenţă, toate astea înglobate într-o poveste incredibil de bine spusă. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQCILLcqjBs_8LUPtfYRhaeZqbcfltxo8Dt2bbDJ83cMWZdq4njNFq2-BS3n92-GjLLPlynlEGZPj9DN7rt3jKvfCfhYwSu9GMA8SuQiYvW8HB-3Gmr-jCS95o1sj3RF9pLUT10s1DaPkH/s1600/vlcsnap-2012-06-18-18h07m43s229.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 288px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQCILLcqjBs_8LUPtfYRhaeZqbcfltxo8Dt2bbDJ83cMWZdq4njNFq2-BS3n92-GjLLPlynlEGZPj9DN7rt3jKvfCfhYwSu9GMA8SuQiYvW8HB-3Gmr-jCS95o1sj3RF9pLUT10s1DaPkH/s400/vlcsnap-2012-06-18-18h07m43s229.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5755824203569030562" /></a><br /><br />Poate au fost şi momente mai slabe ale filmului dar eu le-am trecut cu vederea, hipnotizată fiind de ce se întâmplă pe ecran. Pe tot parcursul filmului, chipurile acelea în prim-plan ascund şi în acelaşi timp dezvăluie, devin o prezenţă pe cât de ordonatoare pe atât de destabilizatoare, sunt deopotrivă o mască şi un index continuu de trăiri şi emoţii. Îl recomand cu căldură tuturor drept unul dintre cele mai frumoase filme ale lui Hitchcock şi abia aştept ziua de mâine şi următorul lui film despre care o să povestesc.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyNdaDin3A186V6C1zYhzNMjZ1dbXOy1sN9wU_JW4hSHZk22jbUUlr8luOu6zPP9saT4RsmV9NzJPJZMJyfGyv2MIQcT_B6uKnKH_sRSkgpyf1aH1scEH1KQN8PTIrIrlEUnDTI9HceDhH/s1600/vlcsnap-2012-06-19-08h20m40s123.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 288px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhyNdaDin3A186V6C1zYhzNMjZ1dbXOy1sN9wU_JW4hSHZk22jbUUlr8luOu6zPP9saT4RsmV9NzJPJZMJyfGyv2MIQcT_B6uKnKH_sRSkgpyf1aH1scEH1KQN8PTIrIrlEUnDTI9HceDhH/s400/vlcsnap-2012-06-19-08h20m40s123.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5755824410799079298" /></a><br /><br />Trailer: <br /><iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/2G8HY1UDe7Q" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-60164835923236392382012-06-17T15:48:00.003+03:002012-06-17T18:05:36.377+03:00Spaima cinefilă: Filme care m-au şocat-speriatSe pare că din cauza curiozităţii mele să aflu filmele care-au înfricoşat-o pe Maria de la <a href="http://filmarta.blogspot.co.uk/">Film. Cultura, Arta</a>, am deschis o mică cutie a Pandorei care a eliberat o "groază" de filme pe care probabil nu le voi vedea niciodată. Printre cei care au contribuit la disconfortul meu se numără Adriana de la <a href="http://adrianazavoi.wordpress.com/">Cinematca lu Zăvoi</a>, Angela de la <a href="http://anzhelamovies.wordpress.com/">AnzhelaMovies</a> şi <a href="http://piratulcinefil.wordpress.com/">Piratul Cinefil</a>. Zic disconfort pentru că eu nu sunt o fană a filmelor de groază. Ba din contra, mă feresc cât de mult pot de ele. Asta pentru că ţin foarte mult la somnul meu de frumuseţe şi-mi place să fie sănătos şi nederanjat de tot felul de viziuni desprinse din experienţe de pe ecran. Cu toate astea am reuşit să găsesc câteva filme la care mi-am permis să mă uit şi care mi-au provocat câţiva fiori pe şira spinării. Eu mă sperii repede deci alegerile mele s-ar putea să fie dezamăgitoare, nu mă judecaţi prea tare. Nu le-am aranjat în nicio ordine,aşa mi-au venit în minte, aşa le scriu.<br /><br /><a href="http://www.imdb.com/title/tt0070047/">The Exorcist</a>- Sincer pentru mine filmul ăsta e Alfa şi Omega filmelor de groază. L-am văzut, mică şi naivă, într-o seară când eram singură acasă. Îl dădeau pe la televizor şi eu aveam nu mai mult de 14 ani. Nu pot spune cât de tare m-a marcat. Sunt convinsă că din cauza lui nu mai pot (şi nici nu mai vreau) să mă uit la filme horror. <br /><span style="font-weight:bold;">Scariest scene:</span> Tot ce ţin minte e că fata aude ceva bocăneli prin pod şi începe să i se mişte patul şi are nişte convulsii îngrozitoare. E o aminitire care şi acuma îmi face pielea ca de găină. <br /><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicaeiWPKaWyJ6OpF7Q7v8Su546NQHowTBIVtywxALm33-MgvqIRMyg8gQ_xjKgB-YmsIwGa90t1OZtAe2d1KdD4WUVRpnvGNUzSbutIeFIEmAzITMQdpMz2tlze0m97eChsw3HDjyPZQ/s1600/blair-witch-project-photo2.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 296px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEicaeiWPKaWyJ6OpF7Q7v8Su546NQHowTBIVtywxALm33-MgvqIRMyg8gQ_xjKgB-YmsIwGa90t1OZtAe2d1KdD4WUVRpnvGNUzSbutIeFIEmAzITMQdpMz2tlze0m97eChsw3HDjyPZQ/s1600/blair-witch-project-photo2.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><a href="http://www.imdb.com/title/tt0185937/">Blair Witch Project</a>- După experienţa cu Exorcistul m-am cam lecuit de filmele horror, dupăcum am zis. Dar m-am trezit cu nişte prietene la un moment că vrem să fim voinice şi să-l vedem pe ăsta. Pentru mine a fost a bad idea. Sunt convinsă că nu e nu ştiu ce film, dar pe mine m-a îngrozit. Era şi primul film pe care-l vedeam filmat aşa şi chestia asta îmi dădea aşa un bad vibe. Nu cred că mai trebuie să spun că pădurea a început să primească alte conotaţii în mintea mea. <br /><span style="font-weight:bold;">Scariest scene:</span> Ţin minte plănsetele alea de bebeluşi care şi-acuma mă îngrozesc. Şi cum li se aude lor respiraţia când fug pe-acolo.<br /><br /><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOq0Dn-GOBF-eYo_u-yKhXjIondP8pnBhu0q8X7lTmq0z8LtcGO2bJm0_58EKoAhK1Ky-RpMRWIXqPvAV2qHvMOdXr_vt915pv38RWEAfpmuN-AkYVG-yf4uEgvyGzTg1bI-aFxMLbF5fc/s1600/poltergeist-movie-490x328.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 490px; height: 328px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjOq0Dn-GOBF-eYo_u-yKhXjIondP8pnBhu0q8X7lTmq0z8LtcGO2bJm0_58EKoAhK1Ky-RpMRWIXqPvAV2qHvMOdXr_vt915pv38RWEAfpmuN-AkYVG-yf4uEgvyGzTg1bI-aFxMLbF5fc/s1600/poltergeist-movie-490x328.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><a href="http://www.imdb.com/title/tt0094862/">Child]s Play</a>, <a href="http://www.imdb.com/title/tt0084516/">Poltergeist</a>, <a href="http://www.imdb.com/title/tt0103919/">Candyman</a>- Le-am pus pe toate trei în acelaşi loc pentru că sunt filme pe care le-am văzut foarte mică fiind şi nu mai ţin minte mare lucru din ele. Ştiu că mă uitam la ele cu o plăcere oarecum vinovată şi-mi plăcea senzaţia de nelinişte pe care mi-o dădeau. Până au ajuns să mă îngrozească. Păpuşi criminale şi oameni cu cărlige pe post de mănă? Nu-i chiar indicat când eşti copil.<br /><span style="font-weight:bold;">Scariest scene:</span> Cel mai mult ştiu că mă speria fata aia mică blondă care se uita la ecranul televizorului care nu emitea nimic. Bad memory!<br /><br /><br /><br /><a href="http://www.slantmagazine.com/images/house/film/jaws.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 580px; height: 330px;" src="http://www.slantmagazine.com/images/house/film/jaws.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><a href="http://www.imdb.com/title/tt0073195/">Jaws</a>- Şi dacă tot a avut relansarea pe pe Blu Ray de ce să nu apară şi el aici? Mai ales că e un film care mi-a creat fobie de mare. Pe ăsta l-am văzut de două ori că am decis la un moment dat să-l revăd să-mi dau seama ce m-a putut speria aşa de tare. Şi acuma, la a doua vizionare nu mi-a fost indiferent. Nu mă încântă deloc ideea unui rechin uriaş şi viclean căruia îi e sete de sânge permanent. <br /><span style="font-weight:bold;">Scariest scene: </span> Cred că în cazul ăsta muzica a avut un rol destul de important. M-a ţinut mereu în prză şi suspansul pe care l-a creat a fost din categria ălora aproape palpabile. <br /><br /><br /><br /><a href="http://www.g4g.it/g4g/wp-content/uploads/2008/03/aliens_01.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 530px; height: 354px;" src="http://www.g4g.it/g4g/wp-content/uploads/2008/03/aliens_01.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><a href="http://www.imdb.com/title/tt0078748/">Alien</a>- S-au zis foarte multe despre el deja şi cam apare în toate listele aşa că nu mă mai întind. E tot din categoria filmelor pe care le-am văzut când eram mai micuţă şi m-au speriat extrem de tare. Ideea aia de exil în spaţiu, fără locuri unde să te ascunzi şi fără nimeni împrejur ca să te ajute îmi dă şi acuma fiori. Culmea, îmi dă un sentiment de claustrofobie. Sau asemănător cu ea. <br /><span style="font-weight:bold;">Scariest scene:</span> Când apare urâtania aia de extraterestru cu capul ăla cilindric şi dantură proastă. Cred că e una din cele mai scarry scene pe care eu mi le amintesc.<br /><br /><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9R_FnALCTYNA6imCHsaFMZlW3rqVdLoeVy0d6W8zAwvwdiS3j6ocnMOpHASUeaush-un8mBLPuN7wIVicfsX-rU8JeKgvbagfxePR3Xs-NhkcoCiYeaxiTweM7kYCWIez96v97-pBpmg/s400/seventhcontinent.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 217px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9R_FnALCTYNA6imCHsaFMZlW3rqVdLoeVy0d6W8zAwvwdiS3j6ocnMOpHASUeaush-un8mBLPuN7wIVicfsX-rU8JeKgvbagfxePR3Xs-NhkcoCiYeaxiTweM7kYCWIez96v97-pBpmg/s400/seventhcontinent.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br /><a href="http://www.imdb.com/title/tt0098327/">The Seventh Continent</a>- Ăsta nu-i de groază dar pe mine m-a cam scuturat din toate temeliile filmul ăsta. Cred că nici cel mai înfricoşător film de groază n-are impactul pe care l-a avut filmul ăsta la final. De la atmosferă, la lentoarea cu care se întâmplă totul, la sfărşitul şocant, ăsta e un film care trebuie menţionat. Mi-a furat toate emoţiile posibile, s-a jucat cu mintea mea într-un fel cum numai Haneke poate s-o facă.<br /><span style="font-weight:bold;">Scariest scene:</span> Nu vreau să divulg prea multe pentru cei care nu l-au văzut încă şi vor s-o facă (TREBUIE s-o facă!) dar pentru mine sfârşitul cu scrisul pe perete a fost foarte şocant.<br /><br /><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5GbenR3BWxGl87Ul5rf65rUS4eL8Kd2GSk6XivOd-e8dwaIexeVDIUHwZykGneWhtVa3j1MLGGWDpfyCG7scmwCY7ktSd3z7i1gtc81Px3VQNoGC6cmni_ar5zjNxBXQaKijfB60QoNbZ/s1600/an-american-crime-2007-online-L-K1kwek.jpeg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 460px; height: 301px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg5GbenR3BWxGl87Ul5rf65rUS4eL8Kd2GSk6XivOd-e8dwaIexeVDIUHwZykGneWhtVa3j1MLGGWDpfyCG7scmwCY7ktSd3z7i1gtc81Px3VQNoGC6cmni_ar5zjNxBXQaKijfB60QoNbZ/s1600/an-american-crime-2007-online-L-K1kwek.jpeg" border="0" alt="" /></a><br /><a href="http://www.imdb.com/title/tt0802948/">An American Crime</a>- Nu pot să explic halul în care am plăns la filmul ăsta şi şocul pe care l-am avut uitându-mă la el. Nu cred că cineva poate să spună că filmul ăsta (sau povestea din spatele lui care, vă vine să credeţi sau nu, e adevărată) nu e unul dintre cele mai înspăimântătoare poveşti puse vreodată pe ecran. Nimic nu e mai înfricoşător, pentru mine, decât un om lipsit de umanitate. Şi când oamenii ăia sunt copii, cu atât mai mult. <br /><span style="font-weight:bold;">Scariest scene:</span> Iar nu vreau să zic prea multe dar filmul e făcut numai din scene şocante de la început la sfârşit. Toată oroare prin care trece fata e de neconceput şi extrem de şocantă.<br /><br /><br /><a href="http://unrealitymag.com/wp-content/uploads/2010/03/anti.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 600px; height: 400px;" src="http://unrealitymag.com/wp-content/uploads/2010/03/anti.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><a href="http://www.imdb.com/title/tt0870984/">Antichrist</a>- Îl acuz pe Von Trier de multe nopşi de nesomn după filmul ăsta. Nu ştiu dacă mi-am revenit vreodată complet dupa şocul care-a fost pentru mine Antichrist. Şi nici nu m-a prevenit nimeni înainte. Ştiam că o să fie greu de mestecat şi de înghiţit dar nu m-aş fi putut pregăti niciodată pentru ceea ce-a urmat. E genul de film care, ca şi The Seventh Continent te seacă de absolut orice emoţie. Te prinde de gât şi te tăvăleşte pe jos şi, să fiu sinceră, face ce vrea cu tine. Nu e un film pentru oamenii slabi de înger ca mine.<br /><span style="font-weight:bold;">Scariest scene:</span> Nu e o surpriză pentru nimeni dacă zic că cea mai groaznică scenă a fost una care include organe genitale şi-o foarfecă ruginită. Numai găndul îmi dă fiori. Ăsta e clar genul de film pe care nu-l voi mai revedea veci.<br /><br /><br /><br /><a href="http://images.wikia.com/twinpeaks/images/9/91/TwinPeaksBob.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 213px;" src="http://images.wikia.com/twinpeaks/images/9/91/TwinPeaksBob.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><a href="http://www.imdb.com/title/tt0098936/">Twin Peaks</a>- Asta e ultima mea opţiune şi l-am pus la sfârşit pentru că s-ar putea să fie cel care mi-a provocat cele mai multe insomnii. Că am crescut cu el şi ştiu că la noi în casă nu se prea uita nimeni că ne era frică. Numai amintirea intro-ului şi a melodiei ăleia îmi provoacă mici tremurici. L-am revăzut recent, acelaşi impact. Încă nu l-am terminat că mi-e frică să mă uit la vreun episod seara şi numai atunci am timp să mă relaxez cu un film. Povestea Laurei Palmer e înfricoşătoare şi fascinantă în acelaşi timp. Combinaţie extrem de bizară. <br /><span style="font-weight:bold;">Scariest scene:</span> Hands down apariţia lui Bob în viziunile oamenilor. Eu nu ştiu cum au reuţit să-l găsească pe nenea aia cu privirea aia de dement care-i gata să sară la tine din ecran. De fiecare dată când apare prin viziunea cuiva ma apucă transpiraţiile.<br /><br />La sfărşit o să mai fac două menţiuni care cred că merită un loc în topul filmelor care m-au speriat pe mine. Şi sunt seriale amândouă: <a href="http://www.imdb.com/title/tt0106179/">The X files</a> şi <a href="http://www.imdb.com/title/tt0088634/">The Twilight Zone</a>. Nu le-am făcut intrări separate că nu mai ţin minte foarte mult despre ele, doar că.mi dădeau insomnii când eram mai micuţă. <br /><br />Cam asta e lista mea. Nu-s amatoare de filme de groază, după cum am mai spus aşa că lista mea ar putea părea foarte light pentru unii. Ce să fac? Sunt prea fricoasă ca să fiu amatoare.Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com15tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-69671616906578511492012-06-14T20:50:00.003+03:002012-06-14T22:21:30.144+03:00On the edge: Moonrise Kingdom (2012)<a href="http://static6.businessinsider.com/image/4fcfb3386bb3f7385b000003/moonrise-kingdom.jpg "><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 300px;" src="http://static6.businessinsider.com/image/4fcfb3386bb3f7385b000003/moonrise-kingdom.jpg " border="0" alt="" /></a><br /><br />Am avut săptămâna asta un picuţ de timp liber şi am decis să mă duc să văd <span style="font-weight:bold;">Moonrise Kingdom</span>, ultimul film al lui Wes Anderson, film despre care am vorbit şi <a href="http://faraimaginatie.blogspot.co.uk/2012/05/listed-cannes-most-wanted.html">aici</a>. Am vrut să-l văd pentru că, deşi nu-s mega-fană Anderson, eram curioasă să văd la ce-a mai lucrat în ultimul timp. Şi traierul arată foarte bine. Şi,de ce să nu recunosc, lumea Wes ANderson pare fascinantă. În plus, grupul de actori care apar nu are cum să nu te atragă: Bill Murray, Frances McDormand, Bruce Willis, Edward Norton, Tilda Swinton şi Harvey Keitel. Eşti (sunt?) pur şi simplu starstruck numai când vezi o asemenea aliniere. <br /><br />Filmul a avut premiera la Cannes anul ăsta, câteva zile mai târziu făcându-şi apariţia şi prin cinemaurile din UK. Am tot vrut să mă duc să-l văd dar tot timpul a apărut căte ceva şi până la urmă ieri am decis spontan că e timpul. Sinceră să fiu, nu m-a impresionat şi aveam deja aşteptări destul de scăzute. Nu cred că e un film prost şi vizual e excelent, ca o bucată din cea mai fină şimai dulce-amăruie ciocolată pe care ai putea-o savura vreodată. Cu toate astea pe mine m-a cam lăsat rece şi, deşi nu durează decâto oră jumate, pe mine m-a plictisit. Cred că Wes Anderson ori te fascinează, ori ba. Nu prea este cale de mijloc. Şi eu mă cam regăsesc în <span style="font-style:italic;">no man's landul</span> care e jumătatea drumului. Şi mi se pare tot timpul că îmi scapă magia de care vorbeşte toată lumea, dar nici nu-mi displace total.<br /><br /><a href="http://cdn.booooooom.com/wp-content/uploads/2012/01/wesandersonmoonrisekingdom.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 500px; height: 302px;" src="http://cdn.booooooom.com/wp-content/uploads/2012/01/wesandersonmoonrisekingdom.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Filmul spune povestea a doi copii care nu se pot integra deloc în lumea din care fac parte, se îndrăgostesc subit şi decid să fugă împreună şi să-şi construiască propriul univers. Lumea în care îşi consumă existenţa e o insulă în Pacific, într-un peisaj de vis, uşor melancolic., care pare un soi de axis mundi, mai mult decât atât, pare singurul loc de pe planetă, iar personajele din film, singurii oameni care o populează. Şi, deşi perioada e undeva prin anii '60, filmul "suferă" de o atemporalitate care-i conferă o atemporalitate de basm. Asta pentru că mereu ai impresia că ai deschis o carte de poveşti şi în faţă ţi s-a aşternut neaşteptat, tărâmul fantastic despre care tocmai ai citit. Băiatul îşi dă "demisia" din clubul de cercetaşi din care face parte şi porneşte hotărât spre locul de întâlnire pe care şi l-au stabilit scriindu-şimici scrisori. EA, Suzy (Kara Hayward): rochiţă roz (pare o fătucă desprinsă din Blowup-ul lui Antonioni, valiză unghiulară galbenă, pleoape prematur vopsite, pisică drăgălaşă care a fost personajul meu preferat din tot filmul. Şi deşi e o pufoşenie pe care n-ai cum să n-o iubeşti, asta spune mult despre calitatea personajelor. EL, Sam (Jared Gilman): uniformă kaki de cercetaş, mini-canoe din lemn, căciulă de blană cu coadă şi ochelari cu rame negre, groase. Ei sunt cei doi care cauzează agitaţie în mica comunitate când fug în sălbăticie, unde se simt în siguranţă unul în prezenţa celuilalt. Captain Sharp (Bruce willis) e poliţistul cam sentimental care-i caută cu ajutorul lui Ward (Edward Norton) care e căpitanul deciziei de cercetaşi din care Sam face parte şi părinţii fetei, Walt şi Laura (Bill Murray şi Frances McDormand), care par uşor desprinşi de realitate.<br /><br /><a href="http://img2-3.timeinc.net/ew/i/2012/05/23/moonrise-kingdom-review_320.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 240px;" src="http://img2-3.timeinc.net/ew/i/2012/05/23/moonrise-kingdom-review_320.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Repet, vizual filmul e o minunăţie, o bijuterie cum numai Anderson ştie să şlefuiască. Dar mi se pare că aici i se opreşte magia. Scenariul mi s-a părut aproape inexistent iar personajele atât de nedezvoltate şi de "random" că nu mi-a venit să cred cum Wes Anderson a lăsat asemenea actori să pară nişte biete manechine unidimensionale. Şi pentru mine a fost deranjant. Nu mă jenează un film lent(ba din contra!) care să aibă multă substanţă şi substraturi pe care să-ţi ţeşi propria viziune, dar când substanţa lipseşte cu desăvârşire, ce faci? Adică da, am înţeles, copii care îşi trăiesc prima dragoste şi în a căror lume creată nu există dramă mai mare decât să fie despărţiţi. Dar parcă lucrul ăsta nu e satisfăcător. Eu tot timpul caut mai mult. Poate-s mai pretenţioasă de fel! Speram la un artificiu de scenariu dar s-a lăsat mult aşteptat şi la sfârşit am rămas doar cu dorinţa. Adică artificiile apar oarecum dar sunt cumva trase de păr chiar dacă accepţi pactul cu lumea ficţională din care fac parte. <br /><br />Un aspect care mi-a plăcut enorm a fost muzica. Excelentă. Unrechile mi-au fost inundate de muzica franceză a anilor '60 care, trebuie să recunosc, s-a suprapus perfect peste atmosferă. Francoise Hardy sună excelent. Melodia, care apare şi în trailer, se poate asculta <a href="http://www.youtube.com/watch?v=ITYVXUvMtHI">aici</a>.<br /><br /><a href="http://www.indiewire.com/static/dims4/INDIEWIRE/0608dfc/4102462740/thumbnail/485x341%3E/http://d1oi7t5trwfj5d.cloudfront.net/69/426210a4f011e1bcc4123138165f92/file/Bill-Murray-moonrise-kingdom2-650x370.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 485px; height: 341px;" src="http://www.indiewire.com/static/dims4/INDIEWIRE/0608dfc/4102462740/thumbnail/485x341%3E/http://d1oi7t5trwfj5d.cloudfront.net/69/426210a4f011e1bcc4123138165f92/file/Bill-Murray-moonrise-kingdom2-650x370.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />All in all <span style="font-weight:bold;">Moonrise Kingdom</span> e un film făcut de copilul din Wes Anderson (<span style="font-weight:bold;">The Royal Tenenbaums</span>, <span style="font-weight:bold;">Rushmore</span>, <span style="font-weight:bold;">Fantastic Mr. Fox</span>). Universul lui e extrem de bine conturat si extrem de atrăgător pentru privitori. Mintea lui trebuie să fie unloc tare interesant de explorat. (Oare la fel de frumoase-i sunt şi gândurile?) Păcat că, punând atât demult accent pe stil şi uitând esenţa, sepierde multdin ceea ce ar fi putut fi un film excelent. Eu tot nu pot lua o decizie hotărâtoare în privinţa lui şi rămân (încă) în dubii. De amuzant nu mi s-a părut tare amuzant dacă stau să mă gândesc. am zâmbit la căteva faze. Îl recomand pentru cei care vor să se relaxeze cu un film uşurel care reuşeşte să hipnotizeze. Eu o să-i aştept următorul film care, mereu speranţe, vreau să mă dea pe spate.<br /><br />Trailer: <br /><iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/7N8wkVA4_8s" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-85338343616296866992012-06-08T14:57:00.003+03:002012-06-08T17:40:53.954+03:00Joaca de-a criminalii: Badlands (1973)<a href="http://jonmwessel.files.wordpress.com/2011/12/badlands_1973_321.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 600px; height: 378px;" src="http://jonmwessel.files.wordpress.com/2011/12/badlands_1973_321.jpg" border="0" alt="" /></a><br />Cum să mă simt confortabil şi să fiu relaxată când încerc să scriu despre un film al lui Malick? Mi-am promis mie să scriu despre fiecare film din lista alfabetică. Săptămâna asta a venit rândul literei B şi deja când mă gândesc la literele <a href="http://www.imdb.com/title/tt0387898/">C</a> şi <a href="http://www.imdb.com/title/tt0101765/">D</a> mă ia cu leşin. Ce mă mai ajută puţin să-mi deblochez sinapsele e noul album de la Metric pe care-l puteţi şi voi asculta <a href="http://soundcloud.com/metric-band/sets/synthetica-1/">aici</a>. Malick+ Metric= Love. Trecând peste tertipuri de-astea pe care le scrii pe ziduri pe la 15 ani (eu nu am fost un adolescent precoce, am copilărit mult şi încă o fac), <span style="font-weight:bold;">Badlands</span> e un film care mă intimidează. Cum să scrii pertinent despre munca unui om absolvent de filozofie la Harvard. Uite-aşa scrii... Că-ţi place şi ai o părere pe care poţi s-o susţii chiar dacă nu e cea mai deşteaptă şi mai coerentă.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Badlands</span> e primul film al lui Malick şi e incredibil cum un regizor poate debuta cu aşa ceva. Dacă îi urmăreşti evoluţia (n-are numai vreo 6 filme) îţi dai seama cât de frumos îşi construieşe universul încă de la prima încercare. Să îndrăznesc să spun că e preferatul meu şi că mi-a intrat pe sub piele mai mult la a doua vizionare?<br /><br />Malick porneşte de la un caz adevărat din America anilor '50, când cuplul Starkweather- Fugate pornesc într-o aventură care se încheie cu uciderea a 11 oameni. Pe ecran cuplul este transformat în personajele Kit şi Holly, jucaţi de excelenţii Martin Sheen şi Sissy Spacek. Cred că ceea ce surpinde în primul rând e distanţa la care te ţine Malick pe tot parcursul filmului. Şi mă refer la o distanţă emoţională pe care el o are faţă de personajele sale şi pe care, în mod evident, ţi-o transferă şi ţie ca privitor. <br /><br />Kit şi Holly sunt doi tineri care nu se pot integra social care îşi găsesc oglindită singurătatea unul în celălalt. Or, în momentul în care se simt unul pe celălalt dezrădăcinaţi din propria viaţă, prin identificare, se apropie. Singura calitate a lui Kit pare a fi că seamănă cu James Dean, dar asta e mai mult decât de-ajuns pentru uşor-influenţabila şi nepopluara Holly. Ea e, de fapt, cea cu rolul de narator a întregii poveşti. Cu o voce detaşată, plată, de o inocenţă dezarmantă, relatează toate întâmplările care au dus la bilanţul final şi i-au transformat, pe ea şi pe Kit, în cei mai căutaţi criminali din Dakota.<br /><br />Totul începe, de fapt, când Kit se hotărăşte să-l înfrunte pe tatăl care se opune relaţiei celor doi. Confruntarea se transformă (prea) uşor într-o crimă iar cei doi decid să fugă ca să poată să-şi trăiască iubirea nestingheriţi. Încă de la ănceput totul pare mai mult p joacă de-a mama şi de-a tata. Doi copii care au intrat într-un joc pe care nu-l pot înţelege şi pentru care viaţa trece mult prea repede. Nu au un scop în fuga lor, parcă viaţa e o entitate palpabilă care decide în locul lor şi ei acţioneză în concordanţă. Pistolul e o jucărie pe care Kit o mânuieşte cu o curiozitate şi o exuberanţă detaşată. El urăşte crima dar ucide totuşi pentru că viaţa pur şi simplu i se întâmplă. Înstrăinarea cu care cei doi îşi privesc faptele e pe alocuri înspăimântătoare. În alte momente e de-a dreptul înduioşătoare. Parcă se distanţează de tot şi privesc totul din afară fără a fi afectaţi deloc de cele întâmplate. <br /><br />Cu toate astea e ciudat cum filmul nu trezeşte reacţii viscerale. Eu, cel puţin, nu am condamnat, nu am empatizat. Pur şi simplu am privit şi am luat totul ca atare, ca pe firescul de care a debordat neîncetat filmul. E ciudat cum un film despre un criminal şi complicea lui poate fi atât de domol şi, de ce nu, poetic. Îmi şi imaginez cum ar arăta aşa un scenariu transpus în ziua de azi şi imaginat de un alt regizor, bineînţeles. Încă din primul lui film, asistăm la dezvoltarea acelei tehnici atât de personale cu monologuri lungi spuse pe fundalul unor imagini care surpind imensitatea naturii şi cum ne raportăm noi, ca oameni, la ea.<br /><br />E ciudat cum platitudinile gândite de Holly în acele monologuri au un ecou în noi ca privitori (sau cel puţin au avut în mine că-s mai superficială, aşa)şi capătă semnificaţiimult mai adânci trecute prin filtrul nostru: Unde aş fi fost acum dacă nu l-aş fi întâlnit pe Kit? Dar dacă mama nu l-ar fi cunoscut niciodată pe tata? Cine ce cel cu care mă voi căsători? Se găndeşte cumva la mine, printr-o coincidenţă a sorţii, chiar dacă nu mă cunoaşte?<br /><br />Lipsa conştiinţei propriilor crime este de-a dreptul dezarmantă la cei doi. Îi vedem cumva detaşaţi de tot ce se întâmplă, chiar şi de ei înşişi. Legătura dintre ei devine una de conjunctură, până la urmă şi ei rămân doi copii singuri, doi inadaptaţi social, a căror idee de libertate şi eliberare nu poate coincide cu realitatea. Încetul cu încetu fragilul lor univers se destramă şi "insurgenţa" ordinii sociale aduce cu ea sfărşitul călătoriei.<br /><br />Muzica este şi ea un amestec straniu de inocentă joacă de copii şi sunete care-ti dau fiori prin inconştienţa cu care dansează prin aer. <br /><br />După cum am mai spus, Malick (regizor, scenarist şi producător) nu-şi judecă personajele, nu le ataşează etichete şi ne obligă şi pe noi să nu facem asta. Şi lucrul ăsta pe mine m-a băgat uşor în ceaţă. Am fost derutată pentru că nu prea aveam idee încotro s-o apuc şi cum să mă raportez la tot ceea ce se intâmpla. Cred că este e un lucru care-mi place enorm de mult la Malick, că nu-şi subestimează publicul şi ăsta e un lucru mare! Trebuie să ne hrănim şi noi cumva egocentrismul.<br /><br />Trailer: <br /><iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/lcFx06cBmbk" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-52112024181357143222012-06-06T12:45:00.008+03:002012-06-07T11:54:46.162+03:00Listed: Top 15 cele mai aşteptate filme din 2012<a href="http://cdn.wegotthiscovered.com/wp-content/uploads/django-unchained-poster-header.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 527px; height: 360px;" src="http://cdn.wegotthiscovered.com/wp-content/uploads/django-unchained-poster-header.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Mă gândeam că anul ăsta o sa fie unul cu destul de multă activitate cinematografică, ca să-i zic aşa. Şi am aşteptări foarte mari de la anumiţi regizori şi actori care îşi vor desfăşura forţele pe marele ecran în ce-a mai rămas din anul ăsta. Sunt convinsă că de unele voi fi mulţumită iar, în mod cert, altele mă vor dezamăgi. Cu toate astea, nimeni nu mă împiedică să fiu foarte încântată de premiera unor filme care cred eu că vor face diferenţă în 2012. Tind să cred că ultima parte a anului va fi cea cu filme cu-adevărat bune. Aşadar o să trec în revistă ce aştept eu anul ăsta şi ce cred că va fi cu adevărat interesant de văzut. Lista nu e exhaustivă şi, cu siguranţă, vor mai fi şi altele care nu vor fi menţionate deşi, poate, meritau.<br /><br />15. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1480656/">Cosmopolis</a>- Nu mă mai lungesc cu filmul ăsta. Am înnebunit pe toată lumea cu el şi asta datorită obsesiei mele pentru romanul omonim al lui DeLillo. Aşteptările mi-au întâlnit o pantă descendentă pentru că se apropie data lansării (15 iunie în UK, imdb-ul nu-mi zice data lansării în România, din păcate) şi pentru că primirea la Cannes nu a fost una fericită. Se vorbeşte prin târg că ar fi destul de slab. Şi asta mă întristează. Rămâne de văzut.<br /><br />14. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1217209/">Brave</a>- Animaţia mult-aşteptată al celor de la Disney va avea premiera, în sfârşit, anul acesta pe 17 august (şi în România şi în UK). Sunt extrem de curioasă să văd ce-au mai făcut cei de la Disney după <span style="font-weight:bold;">Tangled</span>, unul dintre preferatele mele. Şi mai ales că e vorba de o prinţesă curajoasă, care-şi ia viaţa în propriile mâini şi nu aşteaptă un Făt-Frumos s-o salveze. Sunt convinsă că va fi ceva diferit şi mulţumitor pentru mişcarea feministă de pretutindeni. <br /><br />13. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1859650/">To Rome with Love</a>- Un film de Woody Allen e mereu binevenit mai ales că e primul film în care apare şi ca actor după <span style="font-weight:bold;">Scoop</span> din 2006. Dacă pâna acuma a făcut declaraţii de dragoste New York-ului, Barcelonei şi Parisului, de data asta a venit rândul Romei să fie în centrul atenţiei. Cu apariţii ca Ellen Page, Penelop Cruz, Roberto Benigni şi Jesse Eisenberg filmul ar putea prezenta interes. Deşi cu Woody Allen e cam hit and miss. Şi cum <span style="font-weight:bold;">Midnight in Paris</span> a fost, în opinia mea, un film bun, mă aştept ca ăsta să nu fie unul foarte reuşit. Mai ales că la premiera de la Roma n-a impresionat deloc. <br /><br />12. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1343092/">The Great Gatsby</a>- Sunt fană Scott Fitzgerald şi-s foarte curioasă de DiCaprio în rolul lui Gatsby (previziune pentru Oscarul pentru cel mai bun actor?) şi de Carey Mulligan care o joacă pe nimeni alta decât Daisy Buchanan. Ca şi distribuţie mi se pare destul de reuşit dar eu în regizorul a cărei amprentă o poartă nu prea am încredere. Plus că e un preferat al Academiei Americane de Film şi asta e tot timpul o îngrijorare în plus. E vorba de Baz Luhrmann care a autorul iubitului la Oscar (şi doar acolo) <span style="font-weight:bold;">Moulin Rouge</span> şi a lipsitului de bun-simţ <span style="font-weight:bold;">Australia</span>. Sper, totuşi, să nu fie o dezamăgire. Mai am de aşteptat până în decembrie când va avea premieră aici.<br /><br />11. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0443272/">Lincoln</a>- Să fiu sinceră, nu-s fană Spielberg. Chiar deloc. Megalomania lui mi se pare de-a dreptul ridicolă. Şi sunt sigură că-şi va face prezenţa şi în cazul filmului ăstuia sau mai ales în cazul filmului ăstuia care relatează un episod din viaţa lui Abraham Lincoln. Mai exact victoria Nordului în Razboiul Civil. Ceea ce mă încântă şi aştept să văd e interpretarea lui Daniel Day-Lewis care-l va juca pe nimeni altul decât Abraham Lincoln. După părerea mea ăsta va fi o altă nominalizare sigură la Oscar pentru cel mai bun actor. E cineva mai tare ca Daniel Day-Lewis?<br /><br />10. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1817273/">The Place Beyond the Pines</a>- regizorul excelentului <span style="font-weight:bold;">My Blue Valentine</span> se pune iar pe treabă împreună cu Ryan Gosling şi rezultatul nu poate fi altfel decât excelent. Sincer, eu îl iubesc pe Ryan Gosling că-i frumos şi talentat şi sunt foarte încântată de fiecare dată când îi văd numele pe vreun afiş. Am impresia că filmul ăsta îl va pune iar în rolul de "stunt driver" de data asta pe o motocicletă. Cine nu e foarte incântat să-l vadă pe Ryan Gosling pe un motor să ridice două degete. Şi ăsta e programat să apară abia pe la sfârşitul anului deci mai e de aşteptat.<br /><br />9. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1560747/">The Master</a>- Când iei o bucată Paul Thomas Anderson (<span style="font-weight:bold;">Magnolia</span>, <span style="font-weight:bold;">There Will be Blood</span>) şi o pui în vecinătatea unor nume precum Philip Seymour Hoffman şi Joaquin Phoenix rezultatul nu poate decât să te entuziasmeze. Am aşteptări ridicol de mari de la filmul ăsta şi asta datorită faptului că îmi plac destul de tare toţi trei. Şi povestea pare a fi una destul de interesantă cu intelectuali care prin carismă reuşesc destul de uşor să-i manipuleze pe cei din jurul lor. Cred că premier în UK va fi cândva prin septembrie. Sper să nu mă înşel.<br /><br />8. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1931533/">Seven Psychopaths</a>- Dacă v-a plăcut <span style="font-weight:bold;">In Bruges</span> e normal să aşteptăţi şi al doilea lung-metraj al lui Martin McDonagh. Pentru mine In Bruges a fost o revelaţie la momentul lansării şi sunt bucuroasă să aflu că regizorul s-a înarmat iar cu o bucată Colin Farrell şi a pornit la luptă. Filmul e cu gangsteri şi se anunţă a fi o comedie neagră la fel de delicioasă ca şi primul lui film. Premiera în UK se anunţă pe undeva prin noiembrie, nu ştiu nimic de cea din România.<br /><br />7. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1462900/">The Grandmasters</a>- Un film destul de mult aşteptat, <span style="font-weight:bold;">The Grandmasters</span>, se anunţă a fi un nou succes al regizorului chinez Wong Kar Wai. Eu sunt tot timpul curioasă de noutăţile lui pentru că mi se pare unul dintre cei mai interesanţi regizori care lucrează azi. Va fi, probabil, un film despre arte marţiale care sfidează convenţia, aşa cum ne-a obişnuit până acuma Kar Wai. E, de fapt, un film biografic despre viaţa omului care l-a antrenat pe Bruce Lee. Din câte am văzut, va apărea cam pe la sfârşitul anului şi ăsta.<br /><br />6. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1682180/">Stoker</a>- Ultimul film al lui Chan-wook Park, regizorul superbelor Oldboy, Sympathy for Mr Vengeance şi Ladz Vengeance. E primul lui film în limba engleză cu actori ne-asiatici. Ar putea fi un eşec dacă e să facem o comparaşie cu primul film în limba engleză a lui Wong Kar Wai. Eu sper a lui Chan-wook Park i-a ieşit şi voi fi cucerită şi uimită de filmul lui. În distribuţie le are pe Nicole Kidman şi Mia Wasikowska (de care mie nu-mi place absolut deloc). E catalogat drept horror deci probabil Park nu se va îndepărta prea tare de paradigma sub care a lucrat atâta timp.<br /><br /><br />5. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1853728/">Django Unchained</a>- Alt film care va avea impact pe la Oscaruri în opinia mea, e ultima încercare a lui Quentin Tarantino. Şi când îi ai în distribuţie pe Leonardo DiCaprio, Samuel L. Jackson, Jamie Foxx şi, nu în ultimul rând, Christoph Waltz, succesul e aproape garantat. Sunt curioasă cum se apropie filmul ăsta de universul lui Tarantino şi cum va găsi tertipuri să facă sângele să sară de peste tot într-o poveste situată undeva în Mississippi care vorbeste despre sclavi eliberaţi care încearcă să-şi refacă viaţa. Îl văd şi ca pe un soi de spaghetti western. Sunt sigură cp va fi destul de controversat.<br /><br />4. <a href="http://www.imdb.com/title/tt2053425/">Rust and Bone</a>- Ammai vorbit de el, e un film pe care abia aştept să-l văd pentru ca sunt convinsă că va fi bun. Regizorul e Jacques Audiard, cel care a făcut şi excelentul <span style="font-weight:bold;">Un Prophete</span> şi mai puţin cunoscutul <span style="font-weight:bold;">The Beat that My Heart Skipped </span>. Actriţa din rolul principal e Marion Cotillard iar trailerul, dipă cum am mai zis, mi se pare excelent. E, printre altele, o poveste de dragoste şi de prietenie care, în mod sigur, va impresiona. Data premierei e începutul lui noiembrie pentru UK.<br /><br />3. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1602613/">Only God Forgives</a>- E prezentat ca a avea premiera în 2012. Sper din suflet să fie cazul pentru că-s foarte entuziasmată de el. Din nou combinaţia Nicolas Winding Refn (<span style="font-weight:bold;">Drive</span>)+ Ryan Gosling. Cred că dacă anul trecut a fost anul Ryan Gosling, 2012 o să fie anul Ryan Gosling secund. Pe lângă cei doi, <span style="font-style:italic;">the dream team</span> este întregită de Kristin Scott Thomas. Meciuri de box ilegale prin Thailanda, violenţa şi un personaj care se anunţă cel puţin la fel de interesant ca The Driver. Abia îl aştept şi sunt convinsă că nu mă va dezamăgi.<br /><br />2. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1595656/">To the Wonder</a>- Mi-a fost atât de greu să-l pun pe locul doi pentru că voiam foarte mult să fie pe 1. Dar cred că e un film pe care-l aştept mai mult decât pe cel mai recent film al lui Malick. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el dar pe lângă ăsta pe care-l lansează în a doua jumătate a anului (probabil la Festivalul de Film de la Veneţia) mai are încă 3 (!!!) în lucru. Nu pot decât să fiu încântată şi să-i urez la cât mai multe.<span style="font-weight:bold;"> To the Wonder</span> îi are în distribuţie pe Rachel McAdams, Rachel Weisz, Jessica Chastain, Ben Affleck şi Javier Bardem, toţi actori de prima mână cum de-atâtea ori ne-a obişnuit Malick. Se anunţă a fi o dramă romantică despre natura legăturii şi relaţiilor dintre oameni. Abia aştept să-l văd. Orium de la Malick nu mă aştept la altceva decît sclipire de geniu. <br /><br />1. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1602620/">Amour</a>- Nu cred că e o surpiză că pe locul 1 se află ultimul film al lui Haneke. Oricum era cel mai aşteptat film al anului 2012 în ceea ce mă priveşte. S-a ancorat cu-atât mai mult acolo în momentul în care a căştigat Palme D'Or-ul de anul acesta. Nu are rost să mai aberez despre un film despre care s-au sris deja atâtea. E evident că cu greu va fi întrecut de orice altă peliculă anul ăsta. Cel puţin din perspectiva mea, cineva mai bun a Haneke nu există.<br /><br />Cam astea ar fi alegerile şi recomandările mele pentru anul 2012 dacă ar fi să mă limitez la 15. O să încerc din răsputeri să le văd pe toate până la sfârşitul anului pentru că, în felul lui, sunt sigură că fiecare din ele are ceva calitativ de oferit. Deci total dezamăgită nu am cum să fiu. Poate doar de <span style="font-weight:bold;">Cosmopolis</span> şi <span style="font-weight:bold;">To Rome with Love</span> dar acolo sunt deja pregătită şi nu mă duc cu aşteptări foarte mari. Ştiu că lipseşte <span style="font-weight:bold;">The Dark Knight Rises</span> dar nu-s mare fană a francizei aşa că prefer să mă abţin. Sunt sigură că oricum pe ăla îl va vedea toată lumea deci nu mă stresez prea tare. Pentru că toată lumea e, pe bună dreptate, "nu, Batman! Batman!"Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-8708280870453310302012-06-01T20:18:00.002+03:002012-06-01T23:34:28.264+03:00Ce ne-nvaţă fraţii Dardenne: Le Silence de Lorna (2008)<a href="http://content6.flixster.com/rtmovie/23/95/23956_gal.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 599px; height: 341px;" src="http://content6.flixster.com/rtmovie/23/95/23956_gal.jpg" border="0" alt="" /></a><br />În timp ce îmi "răsfoiam" colecţia de filme am dat din pură întâmplare peste <span style="font-weight:bold;">Le Silence de Lorna</span> film al mult-apreciaţilor-în Europa fraţi Dardenne. Doi regizori belgieni care lucrează ca unu şi încearcă să ne explice cum stă treaba cu moralitatea în ziua de azi. Spre ruşinea mea, o să recunosc: e primul film al lor pe care îl văd. Am vrut de nenumărate ori să mă duc la cinema să vad <span style="font-weight:bold;">The Boy with a Bike</span> (ultimul lor film) dar nu mi+am găsit nicicum însoţitor. Şi deşi nu mă deranjează să mă duc la cinema singură, am folosit lipsa companiei ca pe un fel de scuză că nu mă duc să văd un film catalogat ca fiind destul de valoros anul trecut.<br /><br />Aşa, <span style="font-weight:bold;">Le Silence de Lorna</span>, că despre el vorbim mi-era total necunoscut. Nu am căutat nicăieri să văd despre ce-i vorba, cum este cotat, ce premii a luat, dacă a luat.Ca şi rezultat final, în ansamblu, mi-a plăcut. Bineînţeles, în momentul în care stau să-i analizez părţile îmi dau seama că nu e un film perfect, chiar departe de a fi aşa. Am înţeles, ulterior vizionării, că e cât de cât un film apreciat. A câştigat chiar şi premiul pentru cel mai bun scenariu la Cannes în 2008. Tind să cred că un film, mai ales la Festivalul de Film European, este judecat mai mult după numele care apare în generic şi după amprenta artistică, iar dacă filmul e cât de cât reuşit, cu atât mai bine! Nu zic că juriul de la Cannes nu e unul competent, departe de mine ideea. Doar că mi se pare că-şi fac nişte favoriţi(pe bună dreptate!) pe care ăi premiază constant. În fine...n-o să mai aberez aiurea.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Le Silence de Lorna</span> e o dramă foarte low-key aşa. În principal datorită interpretării "şoptite" a Artei Dobreshi. Ea e Lorna, o emigrantă albaneză care intră într-un joc periculos în momentul în care se decide că îşi doreşte paşaport belgian. O cunoaştem imediat, încă din prima secvenţă, gânditoare, cu zâmbete îndreptate mai mult spre interior, cum îşi strânge banii câştigaţi pentru a-şi face un rost în viaţă. Soţul de cumpărat cu care s-a ales este un băiat dependent de droguri care găseşte în ea ultima şansă de reabilitare ca individ. Dacă la început Lorna tratează totul ca pe un contract (ceea ce şi este) pe parcurs, spiritul civic (poate şi o umbră de sentiment?) îi este trezit şi o vedem încercând din răsputeri să-şi valideze propria "omenie" încercând să-l ajute pe Claudy. Ceea ce trebuie să fie o izbândă, o obţinere a libertăţii, de fapt (paşaport pentru lumea vestică) se transformă rapid într-o închisoare a învinovăţirii şi a remuşcării. <br /><br />Filmul mi s-a părut în mare măsură unul moralizator şi poate tocmai din cauza asta, grăbit spre o concluzie care, culmea, întârzie să apară. Sau pe care eu, în limitarea mea, poate n-am prins-o.<br /><br />E ciudat cum a primit premiul pentru scenariu la Cannes când mie mi se pare că ăsta e punctul slab al filmului. În primul rând, autorităţile par să fie total oarbe la situaţie şi să nu-şi pună nicio întrebare în legătură cu mariajul celor doi. Nimeni nu întreabă, nimeni nu vrea să ştie nimic. Ba mai mult, cererea de divorţ i se acceptă cu un amărât de certificat medical obţinut în urma a două lovituri la mână. Şi una destul de superficială la frunte. Mai mult decât atât, un ditamai omul nu rămâne inconştient de la o lovitură în cap. Nu că aş fi doctor dar e vorba de bun-simţ până la urmă. <br /><br />Prima parte a filmului pare mult mai închegată pe când, după momentul în care Lorna trebuie să se recăsătorească cu un nenea rusca să obţină şi el paşaportul belgian, totul devine uşor precipitat.<br /><br />Înţeleg ideea cu transferul de vină, înţeleg încercarea ei disperată de a se revalida ca persoană şi de a-şi răscumpăra greşeală dar, după părerea mea nu e atât de coerentă cum mi-ar fi plăcut să fie.<br /><br />Mi-a plăcut tipa din rolul principal şi cum a jucat. A avut foarte mult bun-simţ în abordare. Mi-a plăcut de fapt construcţia personajelor şi faptul că nu sunt unidimensionale. Mi-a plăcut cum a fost tratată ideea de vinovăţie şi soluţia aleasă pentru "mântuire". A fost plauzibilă şi s-a potrivit perfect personajelor. <br /><br />Ca să concluzionez, filmul nu e unul prost dar nici unul perfect. Mi se pare o dramp care se ia pe sine prea în serios şi, din cauza asta, pare forţat. În momentul în care un film face paradă i s-a dus un mare procent din valoare, în ochii mei. Am impresia că lecţia cu tente existenţialiste a fraţilor Dardenne (despre natura răului, raportul călău-victima şi despre originea vinei)nu o să intre în panoplia filmer pe care mi-aş dori să le revăd. Totuşi, o să mai dau o şansă mie şi fraţilor Dardenne. Şi promit să revin cu păreri. <br /><br /><iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/8uV2JxxTWWk" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-68171279985978913492012-05-26T16:07:00.008+03:002012-05-27T01:36:02.293+03:00I also want to be in love: Los Amantes del Circulo Polar (1998)<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyVr3NYB7L3MCRS7n8Tpe5WBD738eM3tQ_Bjw52Oda2_2tBMZ-VikzBUD22Y7g1AMLPXnYSxx3PvbUME-NRc6rv2PcrquyGaYStnviNclldQfoK1E6F_IIUMOili3PcBpXABucAiVieE1L/s1600/vlcsnap-2012-05-26-00h50m54s197.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 162px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyVr3NYB7L3MCRS7n8Tpe5WBD738eM3tQ_Bjw52Oda2_2tBMZ-VikzBUD22Y7g1AMLPXnYSxx3PvbUME-NRc6rv2PcrquyGaYStnviNclldQfoK1E6F_IIUMOili3PcBpXABucAiVieE1L/s400/vlcsnap-2012-05-26-00h50m54s197.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5746840891778680770" /></a><br />Am decis să scriu câte ceva în fiecare săptămână despre fiecare film din lista mea alfabetică. O să încep, evident, cu <span style="font-weight:bold;">Los Amantes del Circulo Polar</span> pentru că e primul şi mă simt foarte legată de el. Şi cum să nu-l amintesc pe Juloi Medem care l-a scris şi l-a regizat? În opinia mea e cel mai frumos film de dragoste făcut vreodată în luptă strânsă cu <span style="font-weight:bold;">Before Sunrise</span> şi <span style="font-weight:bold;">Before Sunset</span> ale lui Linklater. Ştiu că sunt ştafete înalte dar nu glumesc când spun că le întrece. Şi spun asta pentru că în timp ce <span style="font-weight:bold;">Before Sunrise</span> şi <span style="font-weight:bold;">Before Sunset</span> sunt înfăţişări realiste ale disecării unor suflete pereche puse faţă în faţă (asta dacă decizi să crezi în aşa ceva), <span style="font-weight:bold;">Los Amantes del Circulo Polar </span> aduce o viziune uşor suprarealistă şi susţinută mai mult de idealizarea ideii de dragoste pe care o practicăm cu toţii când ne lovesc fluturaşii. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrjRSPDSNUYvw151p_u9rfjAwX4O3O_06TaMMYYvBMQSsge-VOTcnEa0Vc8axfdThjrPECs6e6jGE9ttHe9UNuygVPkJMpJOjnSnqgLTCwC91WXzNPT7LjC2le2BhNGDjpr6f83J74Hkuw/s1600/vlcsnap-2012-05-26-14h59m38s180.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 162px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrjRSPDSNUYvw151p_u9rfjAwX4O3O_06TaMMYYvBMQSsge-VOTcnEa0Vc8axfdThjrPECs6e6jGE9ttHe9UNuygVPkJMpJOjnSnqgLTCwC91WXzNPT7LjC2le2BhNGDjpr6f83J74Hkuw/s400/vlcsnap-2012-05-26-14h59m38s180.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5746842171909683234" /></a><br /><br />Filmul, încă din start, merge pe ideea de circularitatea, căutarea şi găsirea cercului care, de fapt, îţi defineşte destinul/ viaţa. Protagoniştii acestei poveşti de dragoste sunt Otto şi Ana, doi copii care sunt puşi faţă în faţă de soarta în momentul cel mai oportun pentru a-şi dezlega sufletul. Între ei se naşte o poveste de dragoste inocentă, bazată pe un soi de afecţiune cu tentă uşor oedipiană. Prin alt tertip al sorţii părinţii celor doi ajung să se îndrăgostească şi, astfel, ajung, fara voia lor, fraţi vitregi.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixTre_K2AE7cYrwedC-0wMIkBSetcJhfMD2tqW52KZY5tlx_om5yKq_KYZa_ZbiaA835r91Ns3_mvTnjicL6OAJaHGDuEw9MGwjQWM3wD0sjDK8YBFSUrtkdygF9yNoZrGXjMA0iZYyKHD/s1600/vlcsnap-2012-05-24-20h59m12s100.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 162px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEixTre_K2AE7cYrwedC-0wMIkBSetcJhfMD2tqW52KZY5tlx_om5yKq_KYZa_ZbiaA835r91Ns3_mvTnjicL6OAJaHGDuEw9MGwjQWM3wD0sjDK8YBFSUrtkdygF9yNoZrGXjMA0iZYyKHD/s400/vlcsnap-2012-05-24-20h59m12s100.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5746842677437668274" /></a><br /><br />Parcursul relaţiei lor este unul extrem de fascinant şi, în acelaşi timp, foarte lin. Dacă ataşamentul se produce ăn copilărie, legătura propriu-zisă se întăreşte în adolescenţă când Otto şi Ana ajung să-şi exploreze relaţia cu curiozitatea specifică vârstei. Iubirea lor se consumă în umbra, mereu ascunşi de restul lumii, o păzesc ca pe un secret care odată aflat e în pericol de dizolvare. Sentimentele lor devin din ce în ce mai puternice, pe măsură ce cei doi se maturizează, doar că în momentul în care Otto se vede pus faţă în faţă cu propria conştiinţă ceva se rupe şi destinele lor se văd pentru prima dată despărţite, urmându-şi propriul curs.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3HRnFwPOdbH8_ej31E4O-gPgO0pHqBSRzkLlbg9PxIOWkach33L9ZOE21QhM6qYe6Utja8iORxO06QvTCVQ4xoM3bAzhbuQFoOGO6CQ4SqW_3mjgHQ5-1kfgTp0TgSAnRGKN600opW5K9/s1600/vlcsnap-2012-05-24-21h01m48s144.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 162px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj3HRnFwPOdbH8_ej31E4O-gPgO0pHqBSRzkLlbg9PxIOWkach33L9ZOE21QhM6qYe6Utja8iORxO06QvTCVQ4xoM3bAzhbuQFoOGO6CQ4SqW_3mjgHQ5-1kfgTp0TgSAnRGKN600opW5K9/s400/vlcsnap-2012-05-24-21h01m48s144.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5746842939387441090" /></a><br /><br />De-aici încolo totul e o aspiraţie spre reunire şi, practic, spre închiderea cercului. Se reunesc, ironic oarecum, mai mult la nivel simbolic, în interiorul Cercului Polar, în Finlanda, ţară în care amândoi ajung să fie în acelaşi timp, uneori mai departe şi, treptat, din ce în ce mai aproape unul de celălalt. <br /><br />Finalul e unul destul de ambiguu, cercul propiu-zis se încheie la nivel structural mai mult. Sunt convinsă că va fi nesatisfăcător pentru foarte multă lume, mai ales pentru cei care caută un final hollywoodian cu artificii şi săruturi a la Rick Blaine şi Ilsa Lund. Prima dată când l-am văzut ţin minte că sfârşitul m-a marcat şi m-a lăsat cu o stare de angoasă pentru că mi s-a părut că îmi pune în faţă eşecul ideii centrale a filmului. Şi nu concepeam ca un minute la final să-mi demoleze nişte convingeri pe cera le-am dezvoltat o oră jumate şi în care am ajuns să cred orbeşte. După ce l-am revăzut de câteva ori mi-am dat seama că, de fapt, Medem se joacă frumos cu ideea de idealizare a unui destin şi că, până la urmă, perfecţiunea o găsim doar în artă. Şi coincidenţele de care s-a folosit pe parcursul filmului pentru a-i uni şi despărţi pe protagonişti sunt, in realitate, proiecţii ale unor dorinţe la nivel pur subiectiv.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7FtKVtDW6gk8bckY2EW7HH7qbaNj5FjUCwYoKnHW0ElokGH19jDfzM8LoKjVTNliamIXTtUKtvbnkfwFI9EFHhNJySvGfrxBJZe9erX3qK6oiZSWfgleH_Vi9DAOzm9QfWUVQIraORUwC/s1600/vlcsnap-2012-05-25-02h27m37s20.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 162px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7FtKVtDW6gk8bckY2EW7HH7qbaNj5FjUCwYoKnHW0ElokGH19jDfzM8LoKjVTNliamIXTtUKtvbnkfwFI9EFHhNJySvGfrxBJZe9erX3qK6oiZSWfgleH_Vi9DAOzm9QfWUVQIraORUwC/s400/vlcsnap-2012-05-25-02h27m37s20.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5746843273351257282" /></a><br /><br />După cum spuneam, la nivel de structură, Medem reuşeşte să-şi creeze propria sferă, forma perfectă; numele protagoniştilor sunt palindromuri, începutul şi finalul sunt simetrice, camera ăşi schimbă mereu perspectiva concentrându-se alternativ când pe Otto când pe Ana şi vieţile lor interioare. Aceste treceri sunt marcate prin capitole ce le poartă numele, ultimele 3 ieşind puţin din tipar tocmai pentru a întări ideea de unitate şi simetrie.<br /><br />Cred că aş putea scrie la nesfârşit despre cât de frumos şi de perfect, in viziunea mea, e filmul lui Medem. pe lângă faptul că e o poveste de dragoste fermecătoare, Medem are şi darul de a o "povesti" atât de frumos... Cadrele pe care le caută şi le găseşte sunt incredibile, în special cele filmate în Finlanda care au un fel de calitate onirică. Parcă dacă rişti să clipeşti şumea respectivă se va evapora instantaneu. Plus că Finlandia (denumirea ăn spaniolă) ar putea fi simbolul împlinirii oarecum, ţara de sfârşit, punctul ultim al călătoriei (ceea ce şi este).<br /><br />Ceea ce e cu adevărat o realizare notabilă e felul cum Medem îşi dezvoltă personajele, mai ales că cei doi sunt jucaţi de câte trei actori diferiţi: în copilărie, în adolescenţă şi la vârsta începutului de maturizare. Au un parcurs atât de frumos şi de consistent încât nu ai cum să nu-ţi pice cu tronc ca personaje încă de la început. Cred că şi editarea impecabilă dă coerenţă şi consistenţă filmului mai ales că acţiunea nu e una lineară ci se mişcă mereu între mai multe puncte în spaţiu şi timp.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJzeCWHAVPUXFvGl6jYT3Rm-o-aA0UyNe5_Y38i6RTUAECi1_CouZe_eU3PizBlD1x9y1DVYYq5Fd3FTKzNjz4BWSsf1O-xKEKpTfiupXIunEh7EHbHo15lsSwfmeLuQll5mCC3MIWT_yq/s1600/vlcsnap-2012-05-25-02h25m19s187.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 162px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhJzeCWHAVPUXFvGl6jYT3Rm-o-aA0UyNe5_Y38i6RTUAECi1_CouZe_eU3PizBlD1x9y1DVYYq5Fd3FTKzNjz4BWSsf1O-xKEKpTfiupXIunEh7EHbHo15lsSwfmeLuQll5mCC3MIWT_yq/s400/vlcsnap-2012-05-25-02h25m19s187.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5746843517262347698" /></a><br /><br />Cred că, datorită faptului că merge pe ideea de coincidenţe şi destin, mi-a adus aminte de Kieslowski, poate şi de-aia mi-a intrat din ce în ce mai mult în suflet. Eu chiar îl recomand tuturor; e, cu siguranţă, un film care are potenţialul de a fi complice multora. Nu pot să notez un asemenea film că asta l-ar încătuşa într-un număr şi nu-i corect. Aşa că spun doar că e exact ce caut eu la un film şi nu văd cum n-ar deveni preferatul tuturor. <br /><br />Trailer:<br /><iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/rSd0L-L-GWQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-41143154270722910202012-05-22T13:40:00.004+03:002012-05-28T00:17:28.202+03:00Listed: Cannes` most wanted<a href="http://odstatic.com/mundocine.com/Amour-y-Jagten-e1337560587402.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 590px; height: 403px;" src="http://odstatic.com/mundocine.com/Amour-y-Jagten-e1337560587402.jpg" border="0" alt="" /></a><br />Dacă tot stau în casă şi visez la ziua în care o să pot simţi şi eu puţin din magia de la Cannes, m-am gândit să scriu un post tematic. M-am tot zgâit de când s-au anunţat selecţiile oficiale la liste şi listuţe şi trebuie să recunosc că sunt destul de entuziasmată de filmele de anul ăsta. Cred că sunt vreo câteva care au potenţial de filme mari. Sunt acolo şi vreo 2-3 pe care le aştept ca pe pâinea caldă de-o vreme bună. <br /><br />Aşadar, m-am gândit să fac o listă descrescătoare ale filmelor pe care vreau eu să le văd cel mai mult şi mai mult. Mi-a fost destul de greu să aleg doar 15 titluri din marea (oceanul, na) de filme care-ţi fac cu ochiul. Le-am ordonat frumos de la filme pe care mi-ar plăcea să le văd la filme pe care nu mai am răbdare să le mai aştept. Promit că atunci când o să fiu la zi cu toate o să refac lista şi o să le ordonez după preferinţe. Sunt curioasă şi eu câte dintre poziţii vor coincide. O să încerc să-mi şi motivez un picuţ opţiunea ca să nu mă trezesc cu un şir nesfârşit de filme pe care oricum nu le-a văzut nimeni încă. Pentru că dacă citeşti articolul ăsta clar nu eşti la Cannes. <br /><br />15. <a href="http://www.imdb.com/title/tt2132324/">Elefante Blanco</a> (Un Certain Regard)- Am început să dezvolt o afinitate pentru cinematografia sun-americană. Ăsta e un film argentinian care mie îmi face cu ochiul. Şi când din ochiul cu pricina face parte şi Ricardo Darin (El secreto de sus ojos) eu mă las destul de uşor convinsă. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11739.html">Teaser</a><br /><br />14. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1935179/">MUD</a> (In competition)- L-am ales dintr-o curiozitate puţin bolnavă pentru că îi are ca protagonişti pe Reese Witherspoon şi pe Matthew McConaughey. Şi niciunul nu sunt nişte actori care să merite atenţie. Deci, sunt intrigată. Iar după câte lucruri bune am auzit despre <span style="font-weight:bold;">Take Shelter</span>, Jeff Nichols cred că merită puţină atenţie. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11676.html">Clip</a><br /><br />13. <a href="http://www.imdb.com/title/tt2008562/">Le Grand Soir</a> (Un Certain Regard)- Habar nu am la ce să mă aştept de la l. E în listă pentru cp Gustave de Kervern şi Benoit Delepine au regizat <span style="font-weight:bold;">Aaltra</span>, un film foarte amuzant pe care l-am văzut acum câţiva ani şi care m-a convins la vremea respectivă. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11688.html">Trailer</a><br /><br />12. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1654829/">Thérèse Desqueyroux</a> (Out of competition)- Când am văzut Audrey Tautou cap de afiş trebuie să recunosc că nu prea m-a mai interesat altceva.<br /><br />11. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1748122/">Moonrise Kingdom</a> (In competetion)- Ştiu că pentru multă lume e filmul cel mai aşteptat de anul ăsta de la Cannes. Mie, de cele mai multe ori, obsesia Wes Andersen mi se pare un soi de hipstereală pe care mulţi o practică în ziua de azi. Se aseamănă din punctul ăsta de vedere cu Jim Jarmusch. Dar sunt şi eu curioasă de el, de ce să nu recunosc? <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11665.html">Trailer</a><br /><br />10. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0423455/">Hemingway & Gellhorn</a> (Out of competition)- Nu pot să zic că sunt super entuziasmată de Philip Kaufman ca regizor. Ceea ce m-a determinat să-l pun în listă e subiectul+ cuplul Nicole Kidman- Clive Owen. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11707.html">Clip</a> (aia cu happiness in inteligent people m-a făcut să cam scrâşnesc din dinţi dar poate e bun în rest..sper)<br /><br />9. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1801061/">Io e Te</a> (Out of competition)- Când aştepţi 9 ani după un film ai tendinţa să cam uiţi că îţi doreşti foarte mult să-l vezi. De Bertolucci sunt curioasă oricum, oricând. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/12007.html">Clip</a><br /><br />8. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1690389/">Vous n'avez encore rien vu</a> (In competition)- Îmi place ameninţarea lui Resnais. Mă întreb, dupa <span style="font-weight:bold;">Hiroshima Mon Amour</span> şi <span style="font-weight:bold;">Last Year in Marienbad</span>, ce mai e de văzut? <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11650.html">Trailer</a><br /><br />7. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0337692/">On the Road</a> (In competition)- Sunt fană Jack Kerouac şi am fost foarte entuziasmată când am auzit că Walter Salles o să spună povestea unei generaţii. Am încredere în el pentru că pare să se priceapă la <span style="font-style:italic;">Road Movies</span>. <span style="font-weight:bold;">Mi-a plăcut The Motorcycle Diaries</span>. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11647.html">Trailer</a><br /><br />6. <a href="http://www.imdb.com/title/tt2106476/">Jagten (The Hunt)</a> (In competition)- Cam mult am aşteptat după un alt film de Vinterberg mai ales după ultimul lui succes de la Cannes. Sunt extrem de curioasă ce mai scoate din tolbă după puternicul <span style="font-weight:bold;">Festen</span>. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11719.html">Trailer</a><br /><br />5. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1797348/">7 Days in Havana</a> (Un Certain Regard)- Cred că m-aş uita cu interes şi la o reclamă la detergent dacă ar fi regizată de Medem. Când pe lângă el îi mai ai şi pe Gaspar Noe, Benicio Del Toro şi LAurent Cantet eşti obligat să fii entuziasmat de patru ori. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11720.html">Trailer</a><br /><br />4. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1480656/">Cosmopolis</a> (In competition)- Nu ştiu de câte ori am mai zis că-s obsedată de cartea lui DeLillo. Mi-e atât de frică să nu fie un eşec şi să nu fiu dezamagită de încercarea asta a lui Cronenberg. O să încerc din răsputeri să-l plac pe actorul din rolul principal. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11692.html">Trailer</a><br /><br />3. <a href="http://www.imdb.com/title/tt2258281/">După Dealuri</a> (In competition)- Tot plaiul mioritic aşteaptă filmul ăsta, nicio surpriză. Eu îi ţin pumnii lui Mungiu şi abia aştept să am ocazia să mă delectez cu el. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11671.html">Clip</a><br /><br />2. <a href="http://www.imdb.com/title/tt2053425/">Rust & Bone</a> (In competition)- Eu sunt aproape cnvinsă că filmul ăsta ameninţă să fie unul dintre cele mai bune de anul ăsta. Cu <span style="font-weight:bold;">Un Prophet</span>, Audriad m-a convins. Un mare plus pentru Marion care joacă rolul principal. <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11635.html">Trailer</a> (nu ştiu de ce dar iubesc trailerul ăsta)<br /><br />1. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1602620/">Amour</a> (In competition)- Nu am făcut nicicând un secret din obsesia mea cu Haneke. Şi mai e şi Isabelle Huppert acolo. Sunt convinsă că după vizionare tot cap de listă va fi şi abia îl aştept pe următorul. stau tot timpul cu frica în sân să nu cumva să fie ultimul. Doamne-ajută! <a href="http://www.festival-cannes.fr/en/mediaPlayer/11702.html">Trailer</a> (numai uitându-mă la trailer mi se ridică efectiv părul pe mine)<br /><br />Cam după aşa ceva tânjesc eu în perioada de faţă. După ce le voi vedea pe toate promit să refac lista. Sper să nu am o dezamăgire (prea mare)!Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-67095814846175709202012-05-19T12:26:00.004+03:002012-06-07T13:57:16.137+03:00Listed: Index alfabetic de filme aproape de mine<a href="http://image.guardian.co.uk/sys-images/Film/Pix/pictures/2007/03/02/hidden460.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 460px; height: 300px;" src="http://image.guardian.co.uk/sys-images/Film/Pix/pictures/2007/03/02/hidden460.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Ca să fiu şi eu cuminte şi să nu lenevesc chiar de tot weekend-ul ăsta m-am apucat să completez micul meu abecedar de filme. Mi-a fost destul de greu să aleg un titlu pentru fiecare literă şi sunt convinsă că am lăsta pe-afară filme care mă vor ţine minte tot timpul pentru mica boroboaţă. Am găsit ideea la <a href="http://adrianazavoi.wordpress.com/">Adriana</a> şi mi-a plăcut mult. Nu am citit postul înainte ca să nu mă las furată de peisaj sau inspirată de vreun titlu. Iată, deci, ce-mi zboară mie prin cap noaptea la 4.<br /><br />A. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0133363/">Los Amantes del Circulo Polar</a> (Pnetru că articlolul nu se pune şi pentru că filmul ăsta e preferatul meu dintotdeauna şi pe Medem îl iubesc tare, tare)<br /><br />B. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0069762/">Badlands</a> (Petru că Malick e Malick şi filmul ăsta e unul din preferatele mele de la el)<br /><br />C. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0387898/">Cache</a> (Pentru că Haneke te lasă cu gura căscată mereu şi pentru că sunt convinsă că ăsta e unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată)<br /><br />D. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0101765/">La Double Vie de Veronique</a> (Nu se poate altfel pentru că ăsta e prea aproape de mine)<br /><br />E. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0056736/">L'Eclisse</a> ("Monica Vitti+ Antonioni" much?)<br /><br />F. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0154420/">Festen</a> (Trebuia să fie şi Dogma 95 pe-aici şi care altul dacă nu ăsta?)<br /><br />G. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0050458/">Il Grido</a> (Cred că Antonioni e singurul care apare de două ori şi nu e din greşeală)<br /><br />H. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0287467/">Hable con Ella</a> (Pentru că e filmul meu preferat de Almodovar)<br /><br />I. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0498097/">Iklimer</a> (Pentru că Nuri Bilge Ceylan o să fie, dacă nu e deja, mare)<br /><br />J. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0119396/">Jackie Brown</a> (Pentru că a fost singurul care mi-a venit în minte şi pentru că un Tarantino e mereu binevenit)<br /><br />K. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0373981/">Kontroll</a> (Pentru că mi-a venit instantanei în cap şi ar trebui să-l revăd. E o bijuterie de film maghiar)<br /><br />L. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0037008/">Laura</a> (Pentru că am o mică obsesie cu aşa numitele filme noir şi pentru că ăsta l-a inspirat pe Lznch să facă Twin Peaks)<br /><br />M. <a href="http://www.imdb.com/title/tt1527186/">Melancholia</a> (Pentru că orice ar zice lumea eu sunt de părere că e un film excelent)<br /><br />N. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0050782/">Le Notti Bianche</a> (Pentru că e unul din filmele mele preferate de Visconti şi e o mică bijuterie)<br /><br />O. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0364569/">Oldboy</a> (Pentru că se prinde de tine şi nu te lasă în pace)<br /><br />P. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0087884/">Paris, Texas</a> (Pentru că e unul din filmele mele preferate şi îndrăznesc să zic ca e aproape perfect)<br /><br />Q. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0079766/">Quadrophenia</a> (Pentru că altul nu mi-a venit şi ăsta e destul de bun)<br /><br />R. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0180093/">Requiem for a Dream</a> (Pentru că e filmul meu de suflet şi pentru că altul nu există!)<br /><br />S. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0383028/">Synecdoche, New York</a> (Pentru că nu cred că m-a durut efectiv capul la sfărşitul niciunui alt film)<br /><br />T. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0111495/">Trois Couleurs: Rouge</a> (M-am înşelat, Kieslowski are şi el două intrări. Stă aici pentru că Rouge e un film perfect, o incheiere la o trilogie cum nu este alta)<br /><br />U. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0055572/">Une Femme est une Femme</a> (Godard+ Anna Karina= Love (şi pentru mine))<br /><br />V. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0055601/">Viridiana</a> (Pentru că Bunuel a fost nebun şi-mi place)<br /><br />W. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0050986/">Wild Strawberries</a> (Poate că am trişat puţin aici şi am pus titlul tradus dar Bergman trebuia să fie în listă)<br /><br />X. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0995829/">XXY</a> (A fost singurul cu litera asta pe care l-am putut scormoni în mintea mea. A fost destul de ok.)<br /><br />Y. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0055630/">Yojimbo</a> (Ca să încapă şi Kurosawa în lista mea deşi nu e preferatul meu de la el.)<br /><br />Z. <a href="http://www.imdb.com/title/tt0086637/">Zelig</a> (Pentru că e o comedie perfectă şi nu există una mai amară de-atâta)<br /><br />Trebuie să spun ca m-am distrat foarte tare făcând lista. Am fost ca un copil scăpat printre dulciuri care nu mai ştie pe ce să pună mâna. Abia aştept să citesc opţiunile altor oameni pentru că sunt convinsă că voi găsi mici complicităţi cu toţi.Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com10tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-41515576637271476942012-05-14T20:23:00.015+03:002012-05-15T11:55:13.381+03:00Mein Herz Brennt: Lilja 4-ever (2002)Acum câteva zile, un prieten mi-a adus aminte de <span style="font-weight:bold;">Lilja 4-ever</span>. Nici acum nu ştiu dacă să-i mulţumesc sau nu. Îmi pare extrem de bine că l-am revăzut pentru că e unul din filmele care îţi rămân întipărite pe retină mult timp după ce s-a terminat, insă se lipeşte de tine atât de puternic încât efectiv îl simţi la nivel somatic cumva. Cred că mi-am dat voie să-l revăd pentru că mi-am adus aminte că mi-a plăcut mult; am uitat totuşi efectul pe care filmul ăsta mi l-a produs la vremea respectivă. Am plâns prima oară şi eu nu plâng la filme de obicei (sau, poate, nu recunosc asta. A doua oară am plâns şi mai tare. Poate pentru că era noapte şi întunericul mi-a permis desfăşurarea în voie. Cu siguranţă e unul dintre cele mai triste şi mai şocante emoţional filme pe care mi-a fost dat să le văd până acuma. Trebuie să vă avertizez că nu e <span style="font-style:italic;">entertainment</span> ci e o experienţă cinematografică care te lasă vlăguit. Cred că e o trăsătură a filmelor regizate de scandinavi: filme care te pândesc pe la colţuri cu pumni şi picioare pregătite de atac şi nu te lasă până nu te bat bine.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7Ac5hI8Vkd_mBfb8rszX7K1c1VEwToeu7fXPPRL7PNMzhZPYxJwCTpatBnUP82RJ1OKNneBovwS_Es7kYhc76ciJUU5cuGdGokd3cVsuY6sLQxsdewIi_kYTZ-C7LIw4EpVunsU4r0mgj/s1600/vlcsnap-2012-05-13-00h09m29s178.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh7Ac5hI8Vkd_mBfb8rszX7K1c1VEwToeu7fXPPRL7PNMzhZPYxJwCTpatBnUP82RJ1OKNneBovwS_Es7kYhc76ciJUU5cuGdGokd3cVsuY6sLQxsdewIi_kYTZ-C7LIw4EpVunsU4r0mgj/s320/vlcsnap-2012-05-13-00h09m29s178.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5742444031709038866" /></a><br /><br />Regizorul se numeşte Moodysson (daţi-mi voie să spun că numele i se potriveşte ca o mănuşă) şi Lilja 4-ever e un film din 2002 care nu cred că a primit toate laudele pe care le merită.<br /><br />Încă de la început filmul e setat să-ţi dea o trezire zdravănă. Pemine m-a amuţit în pat stând, nici nu vreau să-mi imaginez efectul pe care l-ar putea avea într-o sală de cinematograf. Când din boxe dintr-o dată te bombardeză Rammstein cu al lor <span style="font-style:italic;">Mein Herz Brennt</span>, la volum maxim, eşti conştient c-ai încurcat-o. Tânara pe care o urmăreşti fugind e Lilja, o fată cu chip de înger a cărei groază o simţi şi tu şi pe care o îndemni să fugă mai repede chiar dacă habar nu ai de ce incearcă să scape.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_fvB_l8E7XlKy9InXOGVu_4ci3U_JFBPWK5NgH3WEoX6Kf_uipAG3Mc_4cf9ttg5d3Rr2YokF1YDPldajoEVo5Pf4xDRqtW2h_EYauISMW52dSQFMsFw0uMhYi3nxlfYvdAC-bq01gv2d/s1600/vlcsnap-2012-05-14-18h48m09s237.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg_fvB_l8E7XlKy9InXOGVu_4ci3U_JFBPWK5NgH3WEoX6Kf_uipAG3Mc_4cf9ttg5d3Rr2YokF1YDPldajoEVo5Pf4xDRqtW2h_EYauISMW52dSQFMsFw0uMhYi3nxlfYvdAC-bq01gv2d/s320/vlcsnap-2012-05-14-18h48m09s237.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5742447414483207266" /></a><br /><br />Printr-un mic salt în timp, cu 3 luni în urmă, aflăm că Lilja e o fată dintr-o ţară care a făcut parte din fosta URSS (Lituania, dacă nu mă înşel), a cărei mamă fuge cu iubitul ei în SUA şi care se vede dintr-o dată singură pe lume. Rolul e jucat de Oksana Akinshina, o actriţă care mi s-a părut genială. Dela cel mai mic gest până la cel mai imperceptibil zâmbet, Oksana a fost Lilja şi nimic altceva. Rar am văzut trăiri aşa de intense şi aşa de reale într-un film. În momentul în care se vede părăsită, Lilja încercă să îşi continue viaţa cu naivitatea copilului de 16 ani care nu are bine conturată conştiinţa propriei persoane. Deşi toată lumea îi pare (şi-i este) potrivnică,ea încă speră că într-o zi va scăpa din sărăcia şi monotonia în care trăieşte. Sunt visurile acelea ale est-europenilor care imaginează ţările vestice ca pe un soi de tărâmu al făgăduinţei în care griul propriei vieţi se transformă instantaneu într-un curcubeu arcuit frumos. <br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqochCYDHpB7SEPhKQhOlu0hojTR0lm9VhywP4kgssTaeb8lAJkO4hYDaPR5wW0qf37nSfKvR3wWdQGscoKPRyKn83e8ViTf4dnR-xvYax-vUCHvZI8DM62GP__R-GzvYcFwT9CpPaqkSE/s1600/vlcsnap-2012-05-13-00h18m00s162.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqochCYDHpB7SEPhKQhOlu0hojTR0lm9VhywP4kgssTaeb8lAJkO4hYDaPR5wW0qf37nSfKvR3wWdQGscoKPRyKn83e8ViTf4dnR-xvYax-vUCHvZI8DM62GP__R-GzvYcFwT9CpPaqkSE/s320/vlcsnap-2012-05-13-00h18m00s162.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5742450405283758066" /></a><br /><br />Neavând pe nimeni aproape, Lilja se împrieteneşte cu Volodya, un copil la fel de singur pe lume ca şi ea. Între ei se dezvoltă o prietenie ingenuă, fiecar văzând în celălalt resortul care-i ţine, de fapt,în viaţă. Ironia sorţii e că singurul om care-şi doreşte să o ajute e, în acelaşi timp, unicul care nu are niciun mijloc prin care s-o facă.<br /><br />Când Lilja îşi dă seama că, într-adevăr, mama sa a părăsit-o şi nu îi va trimite bani să o ajute, apelează la singura metodă de a face bani pe care o vede în jurul ei, prostituţia. Scenele de sex sunt focusate strict pe expresii ale feţei, nu există absolut nimic sexual în ele. Lilja pare că îşi pierde corpul, nu şi fiinţa. Când, într-o noapte, îl întâlneşte pe Andrej, norocul ei pare că îşi schimbă abrupt traiectoria. Orbită de dorinţa de a fi iubită şi de a avea un suflet aproape care s-o ocrotească, Lilja acceptă să plece cu el şi crede în promisiunea unei vieţi mai bune în Suedia. Refuză parcă să "citească" toate steguleţele roşii tocmai din nevoia viscerală de a crede în ceva, în cineva. Ceea ce urmează de la punctul ăsta încolo sunt unele dintre cele mai şocante scene din cinematografia contemporană, după părerea mea. Şi totuşi, nimic nu e mai dureros decât momentul în care o vezi că zâmbeşte inocent şi docil la asigurările lui Andrej că vor fi fericiţi.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBu-GVkx8vzZOASiTR15Mfo3yEfCLsAhU2spB1in1zMyWGYchT3bB3sPNjzpn8rLm0i2NPkWMaegjpN7DtYM2XEf1dMkz8EMpJr8sOiBBPmCegTmt2v792-M67kXEYRnaOLwwXHYYQ7SYD/s1600/vlcsnap-2012-05-13-02h44m04s254.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBu-GVkx8vzZOASiTR15Mfo3yEfCLsAhU2spB1in1zMyWGYchT3bB3sPNjzpn8rLm0i2NPkWMaegjpN7DtYM2XEf1dMkz8EMpJr8sOiBBPmCegTmt2v792-M67kXEYRnaOLwwXHYYQ7SYD/s320/vlcsnap-2012-05-13-02h44m04s254.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5742452237235248978" /></a><br /><br />Nu o să mai divulg nimic în ceea ce priveşte firul narativ pentru că nu vreau să le stric unora plăcerea descoperirii. De ce mi-a plăcut? Pentru că e un film puternic despre mizeria umană, dreptul şi capacitatea de a face nişte alegeri care nu sunt întotdeauna proprii si libere ci sunt condiţionate mereu de factori străini şi, nu în ultimul rând, despre eşecul conştientizat al credinţei oarbe în divinitate. Mi-a mai plăcut pentru că este un film puternic care îţi arată nişte realităţi pe care preferi să nu le afli si, credeţi-mă, filmul nu omite nimic în sensul ăsta. Mi-a plăcut sentimentul de înclaustrare şi aer aproape irespirabil pe care Moodysson îl creează, concentrându-se permanent pe chiupl personajelor ca şi când ar vrea să le pătrundă în suflet.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZwu-qRUrLUC7VNQ4v0kck9sntuz82PXPDy-MIQfxAc44AogfIrajnv4J3BQ-mFmFk8jET1Zw6RRk7O9r42NYryWuEjco2NA9kewt_goMNwEUC8NVRFM6ROWpjcOrBvnVmclPFUj0AA01J/s1600/vlcsnap-2012-05-13-02h52m28s173.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZwu-qRUrLUC7VNQ4v0kck9sntuz82PXPDy-MIQfxAc44AogfIrajnv4J3BQ-mFmFk8jET1Zw6RRk7O9r42NYryWuEjco2NA9kewt_goMNwEUC8NVRFM6ROWpjcOrBvnVmclPFUj0AA01J/s320/vlcsnap-2012-05-13-02h52m28s173.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5742454308151250658" /></a><br /><br />Am fost surpinsă de muzica de pe fundal care a fost foarte agresivă pe tot parcursul filmului, cred că mă aşteptam la ceva mai a la Dogma95 având în vedere că Moodysson e scandinav. Dar asta îine de preconcepţiile mele. Oricum, s-a potrivit cum în puţine filme se potriveşte. Mi-a mai plăcut că filmul e extrem de trist fără să cadă în melodramă sau <span style="font-style:italic;">pseudo-dramă cerşetoare de lacrimi</span>. E atât de puternic naturalist totul încât nu ai altă opţiune decât să stai ca prostul în faţa monitorului şi să te scuturi de plâns. Şi sentimentul nici nu trece, rămâne acolo ca un ghimpe în coastă şi te bântuieşte ca filmul extraordinar care este. De filme din astea mie mi-e frică.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtiLE1GJbTDpzfWoCaoooucAAkQpirsYltnG7oURB-VrmyTDCTe1NUh7p3YevbovyW1lQJy1TAnCGaYZPn8zia82XyNwrqh5AHAtxgnQK6GOkycrS1y0IAi0cy_li1MqidsGTxNh3t1Jgv/s1600/vlcsnap-2012-05-13-00h29m15s251.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhtiLE1GJbTDpzfWoCaoooucAAkQpirsYltnG7oURB-VrmyTDCTe1NUh7p3YevbovyW1lQJy1TAnCGaYZPn8zia82XyNwrqh5AHAtxgnQK6GOkycrS1y0IAi0cy_li1MqidsGTxNh3t1Jgv/s320/vlcsnap-2012-05-13-00h29m15s251.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5742461178359498674" /></a><br /><br />Şi trailerul:<br /><iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/LUHHsPP7XRM" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-37919886046086535732012-05-12T11:36:00.014+03:002012-05-12T16:04:05.850+03:00Fragmente dintr-un mit: Paris, Je T`aimeCa să-mi reconfirm dragostea pentru tot ce e franţuzesc şi, în special, cinematografie, m-am apucat de dibuit. Şi unde să mă duc altundeva dacă nu la <span style="font-weight:bold;">Paris Je T'aime</span>? Chiar dacă nu am văzut niciodată Parisul, filmul ăsta mi l-a arătat dezbrăcat, întorcându-mi-l pe toate părţile şi arucând asupa lui jocuri de lumini şi umbre pe care le-am savurat cu o privire avidă. Filmul conţine, practic, 18 scurt-metraje, fiecare un mic tribut adus oraşului în jurul căruia s-a creat, cu timpul, un mit. Cele 18 filmuleţe sunt făcute de regizori care mai de care, de la necunoscuţi (cel puţin pentru mine) până la oameni deja consacraţi ca Gus Van Sant, alfonso Cuaron sau fraţii Coen. <br /><br />Ceea ce e foarte fain e că se încearcă pictarea unei pânze a oraşului Paris din mici fărâme. Se încearcă, cel puţin. Acuma, nu ştiu dacă funcţionează atât de bine pe cât s-ar vrea ca întreg. Mi se pare că sfârşitul e uşor forţat şi dă senzaţia că se încearcă prea tare să lege ceva care, sinceră să fiu, nu necesita omogenizare. Pentru mine, la a doua vizionare mai ales, ultimele secvenţe din film au stricat mai mult decât au ajutat. Pare, repet, forţat si trădează o meteahnă hollywoodiană de care văd că nici fracezii nu pot să se debaraseze, aceea de a-şi subaprecia publicul. <br /><br />M-am gândit totuşi să fac ca un fel de teaser pentru cei care nu l-au văzut şi să descriu fiecare filmuleţ printr-o mică frază care să le conţină, una care cred eu că i se potriveşte cel mai bine. <br /><br />Şi-aşa o să descifrăm misterul celor 18 "petites romances de quartiers":<br /><br />1. <span style="font-weight:bold;">Montmartre (regia: Bruno Podalydes)</span>: Chiar dacă aerul boem al anilor '40 s-a pierdut, Montmartre îşi păstrează magia.<br /><br />2. <span style="font-weight:bold;">Quais de Seine (regia: Gurinder Chadha)</span>: Pe malul Senei diferenţele culturale sunt uţşor depăşite.<br /><br />3. <span style="font-weight:bold;">La Marais (regia: Gus Van Sant)</span>: Gus Vant Sant poate spune povestea unor alienaţi şi a unei imposibilităţi de comunicare chiar şi în câtva minute. <br /><br />4. <span style="font-weight:bold;">Tuileries (regia: fraţii Coen</span>): Steve Buscemi intră într-un triunghi amoros...în forţă şi iese din el la fel de în forţă.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYAAUwJ0NTjZDKrp9mpMZ4JBGLni8q8J2L6zfHEc9tisNpcjkC13476HIcCkvoSzFvvSUGgzic8UDqCbPQXJKQVfR39nmQ2-2AFOsuyGYS9MSwm4bkZ0m2xDjtzlkJREfW3glxjvsEl6aX/s1600/vlcsnap-2012-05-12-12h20m20s145.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhYAAUwJ0NTjZDKrp9mpMZ4JBGLni8q8J2L6zfHEc9tisNpcjkC13476HIcCkvoSzFvvSUGgzic8UDqCbPQXJKQVfR39nmQ2-2AFOsuyGYS9MSwm4bkZ0m2xDjtzlkJREfW3glxjvsEl6aX/s320/vlcsnap-2012-05-12-12h20m20s145.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5741625411587225810" /></a><br /><br />5. <span style="font-weight:bold;">Loin Du 16e (regia: Walter Salles şi Daniela Thomas)</span>: Un cântec de leagăn cântat de două ori...atât de diferit.<br /><br />6. <span style="font-weight:bold;">Porte de Choisy (Christopher Doyle)</span>: Sau suprarealism în cartierul chinezesc.<br /><br />7. <span style="font-weight:bold;">Bastille (Isabel Coixet)</span>: Când imiţi iubirea ea riscă să devină reală.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiElXPTJ2rZfxff-aJwPwbQrZO_EU39P-14MjLmsFc0W9vD5RVRDwBWzXX-fZnWj5v471IHToDzoFJJfNTYyJrY-gNCbswjSd7uMGS4ie94pRZMIVsBXyVPEME_4yPQpvF3Jw8e1n2wvBaw/s1600/vlcsnap-2012-05-12-12h24m32s94.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiElXPTJ2rZfxff-aJwPwbQrZO_EU39P-14MjLmsFc0W9vD5RVRDwBWzXX-fZnWj5v471IHToDzoFJJfNTYyJrY-gNCbswjSd7uMGS4ie94pRZMIVsBXyVPEME_4yPQpvF3Jw8e1n2wvBaw/s320/vlcsnap-2012-05-12-12h24m32s94.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5741625713501787714" /></a><br /><br />8. <span style="font-weight:bold;">Place de Victories (regia: Nobuhiro Suwa)</span>: Juliette Binoche îşi vede fiul pentru ultima dată cu ajutorul unui cowboy (Defoe). <br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8hKhp7_LQe82-B97zZW5MHlVPRLolkYwtsrLLhR1GuekX_96evMEuPlLwcZPoyFvymHVBdm-iCR23uwzPT8rJQKRqAcYKUxfiSzlIWKnJd3nPfTqNvC47bmcTQ4jP8fAEUtfndCoS7Q-H/s1600/vlcsnap-2012-05-12-12h26m33s30.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj8hKhp7_LQe82-B97zZW5MHlVPRLolkYwtsrLLhR1GuekX_96evMEuPlLwcZPoyFvymHVBdm-iCR23uwzPT8rJQKRqAcYKUxfiSzlIWKnJd3nPfTqNvC47bmcTQ4jP8fAEUtfndCoS7Q-H/s320/vlcsnap-2012-05-12-12h26m33s30.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5741627554420499938" /></a><br /><br />9. <span style="font-weight:bold;">Tour Eiffel (regia: Sylvain Chomet</span>): Povestea neobişnuită a doi mimi care-şi trăiesc iubirea (şi nu o mimează) pe străzile Parisului.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBcWNoLFLazdY9QbdDbFJf3CpEVSPhP34zwQGKsblqPa5NYzX8mk__KGHicWGrlfooLn1u6p7hBTPEjpv2iB1biofp10VKCM4chJPivGswInMJBAZNG5wkKxXUW8VGjVPAlFey9bYYpyPR/s1600/vlcsnap-2012-05-12-12h28m09s239.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBcWNoLFLazdY9QbdDbFJf3CpEVSPhP34zwQGKsblqPa5NYzX8mk__KGHicWGrlfooLn1u6p7hBTPEjpv2iB1biofp10VKCM4chJPivGswInMJBAZNG5wkKxXUW8VGjVPAlFey9bYYpyPR/s320/vlcsnap-2012-05-12-12h28m09s239.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5741629356981693714" /></a><br /><br />10. <span style="font-weight:bold;">Parc Monceau (regia: Alfonso Cuaron)</span>: Cei doi iubişi care, de fapt, nu sunt iubiţi.<br /><br />11. <span style="font-weight:bold;">Quartier des Enfants Rouges (regia: Olivier Assayas)</span>: Legătură ciudată între o actriţă dependentă de droguri şi dealer-ul ei AKA He loves me, he loves me not.<br /><br />12. <span style="font-weight:bold;">Place des fetes (regia: Olivier Schimtz)</span>: În faţa morţii, o a doua şansă e de-ajuns pentru a-ţi accepta "ieşirea".<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzwDI1fSk5oC2Xub2PrY0omlL6UWmsI-8MPyxvWd1mISDT7JijI-OgWYIdedkjZrfE0pfGW062aw38Wq_vY7X_48pqBae59bpxILE97jyxEZJThe5pbpEfo3Xq9Us1oWf__WIViCOXPq0S/s1600/vlcsnap-2012-05-12-12h32m44s165.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzwDI1fSk5oC2Xub2PrY0omlL6UWmsI-8MPyxvWd1mISDT7JijI-OgWYIdedkjZrfE0pfGW062aw38Wq_vY7X_48pqBae59bpxILE97jyxEZJThe5pbpEfo3Xq9Us1oWf__WIViCOXPq0S/s320/vlcsnap-2012-05-12-12h32m44s165.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5741629616011785442" /></a><br /><br />13. <span style="font-weight:bold;">Pigalle (regia: Richard LaGravenese)</span>: Cât de departe eşti dispus să mergi ca să ţii aprinsă scânteia pasiunii?<br /><br />14. <span style="font-weight:bold;">Quartier de la Madeleine (regia: Vincenzo Natali)</span>: Poveste de dragoste vampirească în care Elijah Wood o cam păţeşte.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDGcbQx9sH_T4m5Xob1zHl_x_JHTbfPqmyyKUhtVvKTD-7jhd2ikteIJ_jfQ0M3EA3ka6MA5F1ZNwpxFHpRoNGVdljz3co00HJsoQeQfSooSNwaBAM4Q8FLmcz1tWDeDVPW_nVQKl4PJq-/s1600/vlcsnap-2012-05-12-12h34m57s222.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiDGcbQx9sH_T4m5Xob1zHl_x_JHTbfPqmyyKUhtVvKTD-7jhd2ikteIJ_jfQ0M3EA3ka6MA5F1ZNwpxFHpRoNGVdljz3co00HJsoQeQfSooSNwaBAM4Q8FLmcz1tWDeDVPW_nVQKl4PJq-/s320/vlcsnap-2012-05-12-12h34m57s222.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5741629914720917682" /></a><br /><br />15. <span style="font-weight:bold;">Pere-Lachaise (regia: Wes Craven)</span>: Sau asculta-l pe Oscar Wilde şi o să fie bine.<br /><br />16. <span style="font-weight:bold;">Faubourg Saint-Denis (regia: Tom Tykwer)</span>: Scurtă incursiune în anotimpurile unei relaţii, cu Natalie Portman şi Melchoir Beslon.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQhM0pfCiD4zO2J1YHAifgFo4WHvvncrcG4I_i2ZxlUcA6RhcDlRStTcGxgcG0Mi5EZz9FGDPhnaZEFie6ep88y5AeoDhihJZOlrVDixiv3u1_z2TVRlwm52BXfwk0TQMZhkh3d8QP5UwR/s1600/vlcsnap-2012-05-12-12h41m19s199.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiQhM0pfCiD4zO2J1YHAifgFo4WHvvncrcG4I_i2ZxlUcA6RhcDlRStTcGxgcG0Mi5EZz9FGDPhnaZEFie6ep88y5AeoDhihJZOlrVDixiv3u1_z2TVRlwm52BXfwk0TQMZhkh3d8QP5UwR/s320/vlcsnap-2012-05-12-12h41m19s199.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5741630173686898066" /></a><br /><br />17. <span style="font-weight:bold;">Quartier Latin (regia: Frederic Auburtin şi Gerard Depardieu)</span>: Sarcasm şi melancolie în prag de divorţ.<br /><br />18. <span style="font-weight:bold;">14e Arrondissement (regia Alexander Payne)</span>: Gânduri amuzante despre sine, viaţă şi Paris, povestite de o americancă (cu un accent puţin cam crud) în căutarea propriei persoane.<br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtIu7lo45CL4vAerCZ6Gb4o48RmcAOIKzp-sDiQGcerFhdxF-ifK38Hlow-9nF8Dx3ZVXGS0GF4X8fDnnTBL8piDLm4kcIvNvpIlSfHlvraFLeqry5uz2GfjAYEKceSTRhma7mq1okgMct/s1600/vlcsnap-2012-05-12-12h42m15s7.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtIu7lo45CL4vAerCZ6Gb4o48RmcAOIKzp-sDiQGcerFhdxF-ifK38Hlow-9nF8Dx3ZVXGS0GF4X8fDnnTBL8piDLm4kcIvNvpIlSfHlvraFLeqry5uz2GfjAYEKceSTRhma7mq1okgMct/s320/vlcsnap-2012-05-12-12h42m15s7.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5741630459638929250" /></a><br /><br />Cam astea-s părticelele. Preferatele mele sunt <span style="font-weight:bold;">Faubourg Saint-Denis</span> pentru că Tykwer reuşeşte să fie egal cu el însuşi ca regizor, să spună o întreagă poveste în câteva minute şi să fie şi foarte coerent (bonusul e, evident, Natalie Portman); <span style="font-weight:bold;">Bastille</span> pentru simplul fapt ca am simţiti o poveste reală, aproape "organică", fără artificii; <span style="font-weight:bold;">Tuiliers</span> pentru că fraţii Coen găsesc tot timpul unghiuri surprinzătoare şi cu ei umorul să sarcasmul sunt parte integrantă din orice film; <span style="font-weight:bold;">Parc Monceau</span> al lui Cuaron pentru că e filmat dintr-o singură secvenţă continuă şi reuşeşte să te surpindă şi Tour Eiffel pentru stilistică şi modul jucăuş în care e spusă povestea.<br /><br />Mai puţin reuşite au fost <span style="font-weight:bold;">Quartier de la Madeleine </span> pentru că mi s-a părut un film nelalocul lui în "pânză" şi îndesat oarecum forţat acolo la final, <span style="font-weight:bold;">Quai de Seine </span> pentru că a fost excesiv de moralizator şi "cu mesaj" şi <span style="font-style:italic;">politically correct</span>; <span style="font-weight:bold;">Pigalle</span> pentru că a fost forţat şi jucat destul de slab; <span style="font-weight:bold;">Pere-Lachaise</span> pentru că am vrut mult să-mi placă dar nu am putut trece peste artificialitatea dialogului.<br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-3fd8pyXlk-3RJC-RlxkiFOhTNl89MYdEodvgUM-D6bRoHbc5lqrDhLvKa3dboC35_09SDY7Vab_fLeh7elYVLDC6xGxrumFl_GmHJ2-Er7iAabyXcWwc1fBNRK45K6Ht_uAzoV3mZWQv/s1600/vlcsnap-2012-05-12-12h31m09s234.png"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-3fd8pyXlk-3RJC-RlxkiFOhTNl89MYdEodvgUM-D6bRoHbc5lqrDhLvKa3dboC35_09SDY7Vab_fLeh7elYVLDC6xGxrumFl_GmHJ2-Er7iAabyXcWwc1fBNRK45K6Ht_uAzoV3mZWQv/s320/vlcsnap-2012-05-12-12h31m09s234.png" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5741630750572182162" /></a><br /><br />La final, filmul merită văzut şi l-aş recomanda oricui e interesant să vadă modurile foarte diferite şi totuşi frumoase în care poate fi spusă o poveste de iubire având ca si cadru Parisul. Secvenţele de legătură cu imagini di Paris sunt şi ele foarte pline de farmec şi creează atmosferă, eşti transportat acolo. Muzica e foarte fain aleasă şi acompaniază fain imaginile. Păcat că se termină aşa. Bineînţeles că asta e o opţiune personală, poate multora li s-a părut binevenită şi mica "explicaţie" din final. Nu a fost pe gustul meu dar asta nu mă împiedică să-l savurez pe porţiuni. O porţie de Paris e întotdeauna binevenită.<br /><br />Sinceră să fiu, trailerul cred că e destul de neinspirat:<br /><iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/iH-WQ_THij0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-6458034952584990482012-05-09T18:00:00.017+03:002012-05-12T11:13:35.164+03:00Listed: Worst ActorsŞi, după cum am promis, iaca vine şi a doua parte din lista actorilor cărora l-aş da delete cu un click. A venit rândul baieţilor să vină la linşat unul câte unul, în formaţie compactă. Repet încă o dată că sunt opţiuni bazate pe antipatie şi pe faptul că sunt, din nou, actori destul de bine cotaţi şi, din nou, nu pot înţelege de ce nici in ruptul capului. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, trebuie să joace cineva şi în filme proaste.<br /><br />Uite şi lista:<br /><a href="http://www.nypost.com/rw/nypost/2010/05/12/pagesix/photos_stories/cropped/jim_carrey.jpg%20--300x300.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 300px;" src="http://www.nypost.com/rw/nypost/2010/05/12/pagesix/photos_stories/cropped/jim_carrey.jpg%20--300x300.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">10. Jim Carrey</span><br />L-am ales dintr-un singur motiv: că urăsc cum se scălămbăie prin comediile în care joacă. Dacă şi ăsta-i umor, eu mă duc şi mă ascund bine într-o peşteră. Bine, poate nici chiar aşa. Dar oricum, ceea ce face el nu mai e amuzant de-o vrwmw bună.<br /><span style="font-weight:bold;">His best:</span> <span style="font-style:italic;">Eternal Sunshine of the Spotless Mind</span> şi <span style="font-style:italic;">The Truman Show</span> sunt idiscutabil film bune în care Carrey chiar a strălucit.<br /><span style="font-weight:bold;">His Worst:</span> <span style="font-style:italic;">Ace Ventura</span> nici măcar când eram copil nu mi se părea amuzant.<br /><br /><br /><br /><br /><a href="http://www.thenetng.com/wp-content/uploads/2011/09/mel-gibson.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 316px; height: 421px;" src="http://www.thenetng.com/wp-content/uploads/2011/09/mel-gibson.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">9. Mel Gibson</span><br />Mie actorul/ regizorul ăsta mi se pare extrem de deranjant şi, de multe ori, megaloman. Nu-mi place nici ca actor, nici ca regizor. Îmi pare că are ochii mereu bulbucaţi şi mie nu-mi inspiră absolut nimic.<br /><span style="font-weight:bold;">His best:</span> O să zic <span style="font-style:italic;">Braveheart</span> că, pe alocuri, vopseaua albastră îi acoperă inexpresivitatea.<br /><span style="font-weight:bold;">His worst:</span> Nu am înţeles niciodată şi nici nu cred că-mi va fi dat sa înţeleg vreodată seria <span style="font-style:italic;">Armă Mortală</span> (traducerea mi se pare mai frumoasă ca şi expresie a cât de prost mi se pare filmul)<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><a href="http://www.contactmusic.com/pics/mf/vanity_fair_oscars_party_2_270212_1/tom-cruise-2012-vanity-fair-oscar-party_3754509.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 401px;" src="http://www.contactmusic.com/pics/mf/vanity_fair_oscars_party_2_270212_1/tom-cruise-2012-vanity-fair-oscar-party_3754509.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">8. Tom Cruise</span><br />De multe ori stau şi mă întreb ce văd femeile sexy la un bărbat scund, cu nasul mare şi ochii apropiaţi. Tom Cruise va fi întotdeauna un mister pentru mine. Nu-mi inspiră absolut nimic şi pare uşor disperat în orice rol joacă.<br /><span style="font-weight:bold;">His best:</span> Indiscutabil <span style="font-style:italic;">Magnolia</span>. Probabil i se potriveşte rolul de love-guru vulgar şi linidinos.<br /><span style="font-weight:bold;">His worst:</span> Trebuie să spun <span style="font-style:italic;">War of the Worlds</span>. Să-mi explice şi mie cineva ce-a fost cu filmul ăla. Cred că erau toţi orbi pe platout, altfel nu-mi explic asemenea eşec.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgegBpiapIUvwykgs9uvg6FepU78U6zeBk1blXlQRnLzEmAHVim6eDysnB_p-RU89lynqFhDlEL1gt4JgituGHOLW6ktQeXCiNcx0SA8k7BlFFiskUuhzVy_8-Jsz3dELMvo3s_hIi0OMti/s1600/031412_matthew_mcconaughey.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 240px; height: 320px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgegBpiapIUvwykgs9uvg6FepU78U6zeBk1blXlQRnLzEmAHVim6eDysnB_p-RU89lynqFhDlEL1gt4JgituGHOLW6ktQeXCiNcx0SA8k7BlFFiskUuhzVy_8-Jsz3dELMvo3s_hIi0OMti/s1600/031412_matthew_mcconaughey.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">7 Matthew McCounaghey </span><br />Nu ştiu exact de ce apare tot timpul în fruntea topurilor celor mai sexy bărbaţi în viaţă. Arată ok (nu e deloc genul meu) dar nici chiar aşa. În filme e lemn; are tot timpul o privire pierdută, uşor tâmpă.<br /><span style="font-weight:bold;">His best:</span> Vai, viaţă! Chiar nu cred că există, oricât aş scormoni. <br /><span style="font-weight:bold;">His worst:</span> Există atâtea posibilităţi, e un izvor nesecat de resurse în domeniul ăsta. O să zic <span style="font-style:italic;">Fool's Gold</span> pentru că îmi aduc aminte bag că l-am văzut şi ţin minte că nu avea nimic. Dar asta e o caracteristică a tuturor filmelor în care joacă deci, MM rămâne o problemă nesoluţionabilă.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><a href="http://static.moviefanatic.com/images/gallery/ben-stiller-spikes.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 275px; height: 400px;" src="http://static.moviefanatic.com/images/gallery/ben-stiller-spikes.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">6. Ben Stiller</span><br />Aş fi vrut să-l pun mai în faţă că mi-e extrem de antipatic dar sunt prea mulţi care se împing cu coatele spre locurile fruntaşe. De ce-i aici? Pentru că-i urăsc vocea şi rolurile de maimuţică fără creier pe care le joacă.<br /><span style="font-weight:bold;">His best:</span> O să zic <span style="font-style:italic;">The Royal Tenebaums</span> pentru că mi-a plăcut filmul şi, pe alocuri, personajul jucat de el este amuzant.<br /><span style="font-weight:bold;">His worst:</span> <span style="font-style:italic;">Dodgeball</span>. Nu mă întrebaţi cum am ajuns să văd filmul ăla, cert e că am făcut-o şi am rămas cu sechele. Am auzit că şi <span style="font-style:italic;">Zoolander</span> e o minunăţie de film. Eu nu mai risc.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><a href="http://www.todaymybirthday.com/images/happy-birthday-mark-wahlberg-21357236.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 304px; height: 400px;" src="http://www.todaymybirthday.com/images/happy-birthday-mark-wahlberg-21357236.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">5. Mark Wahlberg</span><br />Tind să cred că pseudo-actorul ăsta e cel mai slab din listă. Nici măcar nu se chinuie puţin să pară credibil. Mi se pare ireal de <span style="font-style:italic;">self-sufficient</span>.<br /><span style="font-weight:bold;">His best:</span> O să zic <span style="font-style:italic;">The Fighter</span> pentru că parcă l-au ridicat puţin ceilalţi actori care au fost extrem de buni.<br /><span style="font-weight:bold;">His worst:</span> Cu riscul de a deveni redundantă o să zic <span style="font-style:italic;">The Happening</span>. Cred că nu o să pot repeta de suficiente ori cât de ne-film a fost încercarea asta cinematografică şi cât de ne-actor a fost Mark Wahlberg în ea. <br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><a href="http://www.zeibiz.com/wp-content/uploads/2011/06/robert-pattinson.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 312px; height: 349px;" src="http://www.zeibiz.com/wp-content/uploads/2011/06/robert-pattinson.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">4. Robert Pattinson</span><br />Nici nu o să mă mai apuc să înţeleg obsesia fetelor cu băiatul (că altfel nu pot să-i zic) ăsta. Sinceră să fiu, pe mine mă sperie, arată a un soi de vârcolac. Şi a om în permanenţă beat sau fumat. Am văzut doar un film de-al lui dar mi-a fost de-ajuns să dezvolt o antipatie groaznică.<br /><span style="font-weight:bold;">His best:</span> Sper din inimă că o sa fie <span style="font-style:italic;">Cosmopolis</span>-ul lui Cronenberg. Iubesc cartea aia şi când am citit că el îl va juca pe Eric Packer am făcut un micro-infarct. Nu-a văd acolo nicicum.<br /><span style="font-weight:bold;">His worst:</span> <span style="font-style:italic;">Little Ashes</span> Cum să-ţi baţi chiar aşajoc de Dali? Mie mi-ar fi ruşine. Şi chiar îmi e. De ruşinea lui.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><a href="http://www.topnews.in/files/Adam-Sandler.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 334px; height: 445px;" src="http://www.topnews.in/files/Adam-Sandler.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">3. Adam Sandler</span><br />Alt rege al comediei care mie mi se pare în plus. Mi se pare extrem de antipatic iar maimuţărelile lui (+ vocea) sunt de-a dreptul penibile. <br /><span style="font-weight:bold;">His best:</span> <span style="font-style:italic;">Punch Drunk Love</span>. Ăsta a fost un film care chiar mi-a plăcut. S-a deberasat foarte uşor de clişeele comediei romantice. Şi Adam Sandler a fost căt de căt suportabil.<br /><span style="font-weight:bold;">His worst:</span> Dacă ar fi să ne luăm după zmeurele, fruntaş ar fi <span style="font-style:italic;">Jack and Jill</span>. Slavă Domunului, eu m-am cruţat. O să zic <span style="font-style:italic;">Click</span> pentru că a fost un film extrem de prost care s-a mai şi vrut deep.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><a href="http://my.hsj.org/Portals/2/Schools/2486/Article269979_Will_Ferrell-1.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 400px;" src="http://my.hsj.org/Portals/2/Schools/2486/Article269979_Will_Ferrell-1.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">2. Will Ferrell</span><br />Nu există cuvinte să pot exprima cât de urât îmi este el cu tot cu filmele lui de duzină. Joacă în tot felul de idioţenii şi, fără să fiu rea, pare retardat în toate. Am impresia că rolurile tâmpite sunt scrise în special pentru el.<br /><span style="font-weight:bold;">His best:</span> O să zic <span style="font-style:italic;">Stranger than Fiction</span> pentru că a fost un film cât de cât ok. Era, evident, de 100 de ori mai bun dacă nu juca Will Ferrell în el.<br /><span style="font-weight:bold;">His worst:</span> <span style="font-style:italic;">The Land of the Lost</span>. Din greşeală, şi mai mult obligată, am ajuns şi eu să văd filmul ăsta. Rectific, jumătate din filmul ăsta. film mai prost nu există.<br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br /><br />Şiiiiiii...pam, pam, pam:<br /><a href="http://images.fandango.com/r87.4.1/ImageRenderer/200/295/images/performer_no_image_large.jpg/0/images/masterrepository/performer%20images/p101485/p101485.jpg"><img style="float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;width: 200px; height: 295px;" src="http://images.fandango.com/r87.4.1/ImageRenderer/200/295/images/performer_no_image_large.jpg/0/images/masterrepository/performer%20images/p101485/p101485.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><span style="font-weight:bold;">1. Steve Martin</span><br />Nu pot să reuşesc să înţeleg ce e amuzant la el şi cum poate fi credibil un moşulică în roluri de mare cuceritor. Să fim serioşi... Maimuţăreli? Faptul că faţa-i pare botoxată? De ce reprezintă imaginea unei generaţii? Că a devenit aproape o emblemă omul. Nu înţeleg.<br /><span style="font-weight:bold;">His best:</span> Contradicţie în termeni. Dă cu eroare.<br /><span style="font-weight:bold;">His worst:</span> Tot ce-a jucat vreodată în frunte cu <span style="font-style:italic;">Pink Panther</span>.Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com7tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-2879166076436336232012-05-07T13:23:00.006+03:002012-05-08T01:28:42.954+03:00Carne, şuncă, brânză, ceapă: Jamon, Jamon (1992)Zilele trecute căutam un film cu Javier Bardem. Aveam eu poftă să mă uit la unul. Iniţial eram setată pe <span style="font-weight:bold;">Before Night Falls</span>, dar Jamon, Jamon îmi făcea cu ochiul parcă pentru că aducea în prim-plan prima întâlnire cinematografică dintre Penelope Cruz şi Javier Bardem. În plus, mie-mi place cinematografia spaniolă şi-mi doresc mereu să văd un anumit parcurs spre ceea ce a devenit azi.<br /><br /><a target='_blank' title='ImageShack - Image And Video Hosting' href='http://imageshack.us/photo/my-images/823/jamont.jpg/'><img src='http://img823.imageshack.us/img823/765/jamont.jpg' border='0'/></a><br /><br /><span style="font-weight:bold;">Jamon, Jamon</span> este un film din 1992 al regizorului Bigas Luna (prima mea întâlnire cu el) care încearcă să spună povestea pasională a unei încâlcituri amoroase cum nu vezi nici măcar la Almodovar. Are un iz prea pronunţat de telenovelă şi cred că lucrul ăsta e cumva asumat de regizor şi chiar împins cumva la maxim.<br /><br /><a href="http://portfolio.lesoir.be/main.php?g2_view=core.DownloadItem&g2_itemId=526048&g2_serialNumber=3"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 640px; height: 427px;" src="http://portfolio.lesoir.be/main.php?g2_view=core.DownloadItem&g2_itemId=526048&g2_serialNumber=3" border="0" alt="" /></a><br /><br />Nu pot să spun că nu am văzut unul locuri comune pe placul meu sau un anumit pattern care pot spune că mă atrage. Unul dintre puţinele lucruri pozitive a fost jocul actorilor care e foarte credibil (în special, Javier Bardem, Penelope Cruz şi Stefania Sandrelli). Chimia dintre Javier Bardem şi Penelope Cruz e indiscutabilă şi, cred, că trebuiau să-şi dea seama de-atunci că o poveste de dragoste ăntre ei ăn afara ecranului e inevitabilă.<br /><br />Convinsă n-am fost din două motive: scenariul pare uţor schizofrenic şi, de multe ori previzibil, melodramatic cu un aer de vulgaritate şi al doilea lucru a fost, în unele cazuri, regia (nu am înţeles deloc momentele filmate cu încetinitorul, mi s-au părut stupide şi nu le-am putut plasa în universul filmului).<br /><br />Silvia este o fată săracă care lucrează într-o fabrică de chiloţi şi care este iubita patronului. Trăieşte împreună cu mama sa şi cu cele două surori mai mici într-o casă prăfuită de la marginea autostrăzii şi îşi trăieşte viaţa cu pasiunea specifică vârstei (în jur de 17 ani în film, dacă nu mă înşel). Fata rămâne însărcinată şi cei doi se văd nevoiţi să facă pasul natural, căsătoria. Bineînţeles că mama băiatului, jucată de Stefania Sandrelli nu este de acord cu această legătură nedemnă de fiul ei şi face tot posibilul să-i despartă. În scenă intră Raul (Javier Bardem), simbol al bărbăţiei şi al nesupunerii, care devine instrumentul discordiei dintre cei doi iubiţi. Lucrurile devin din ce în ce mai complicate în momentul în care mama cea rea se îndrăgosteşte şi ea de Raul. În toată povestea asta au fost momente de clişeu insuportabile aproape. După jumate de oră petrecută în universul filmului prinzi ideea că toată lumea se culcă cu toată lumea, că nu există absolut nicio regulă morală care să guverneze si că totul se consumă la nivel de simţuri. Înţeleg ironia nu prea fină cu care regizorul îşi tratează personajele şi, extensiv, cultura. Nu poţi avea însă pretenţia să înghesui atâtea clişee într-un film şi să îţi ţii degetele încrucişate în speranţa că la sfârşit va ieşi ceva vizionabil, artistic chiar. Încercările lui de <span style="font-style:italic;">art house cinema </span> mi s-au părut uşor penibile şi nelalocul lor: o şopârlă ieşind din ochiul unei păpuşi ca si scenă de trecere de la un cadru la altul (?), momentele filmate în slow-motion, o secvenţă de vis cu miros suprarealist. Toate aceste mici tertipuri nu reuşesc să facă nimic, nici măcar la nivel vizual.<br /><br /><br /><br />Singurul aspect din amalgamul ăsta care pare să-i iasă e asocierea continuă între sex şi mâncare, ideea că spaniolii sunt un popor puetrnic senzorial. Apropierea asta dă filmului nota de vulgaritate care, pare să-l salveze în ochii multora. Spaniolii sunt o naşie a căror papile gustative le guvernează, parcă, viaţa: sânii şi pielea sunt ridicate la gradul de icoane datorită gustului şi mirosului de omletă şi ceapă, Silvia e pentru bărbaţii din jurul ei o bucată de şunculiţă, gata să fie gustată. În vârtejul ăsta pare de prisos distincţia dintre omşi animal. De-aici şi numeroasele apariţii animaliere: porci, tauri, papagali şi reptile. <br /><br /><a href="http://i2.listal.com/image/1590217/600full-jamon,-jamon-screenshot.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 600px; height: 332px;" src="http://i2.listal.com/image/1590217/600full-jamon,-jamon-screenshot.jpg" border="0" alt="" /></a><br /><br />Un alt aspect care face ca filmul ăsta să cadă în penibil (pentru mine) sunt numeroasele scene de anti-erotism: prim-planul pe o gura care imită un papagal, într-o încercare de dans de împerechere, scene de sex printre bucăţi de şuncă, toate astea îmi dau mie, ca spectator, senzaţia că regizorul stoarce prea mult cârpa cu artficii.<br /><br />Sfârşitul e un soi de împerechere bolnăvicioasă între farsă şi melodramă di care nu mai înţelegi nimic. Regizorul îşi adună toate personajele, ca pe o turmă ascultătoare, într-o scenă care, in continuare, se vrea sarcastică şi, oarecum, incisivă. Eu nu am rămas decât cu sentimentul că vreau să-l închid repede şi să-l trec la capitolul "Nu vă pierdeţi vremea".<br /><br />Dacă totuşi vreţi un film care să vă facă să zâmbiţi pe sub mustaţă şi în care să simţiţi aproape palpabilă chimia dintre un viitor cuplu <span style="font-style:italic;">caliente</span>, putetţi să-l încercaţi. Nu e ca şi când nu ştiţi la ce săvă aşteptaţi.<br /><br />Oricum, de sfârşit aşa, refuz să-l pun pe Bigas Luna în continuarea tradiţiei lui Bunuel sau situându-se pe aceeaşi treaptă cu un Almodovar sau cu un Medem. Am impresia că se împinge cu coatele să ajungă acolo dar ratează lamentabil.<br /><br />Trailer n-am găsit cu subtitrare. Dar ca să vă faceţi o idee:<br /><iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/VPd96Sb2MFg" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-50441096780100442122012-05-02T17:27:00.007+03:002012-06-15T17:01:00.018+03:00In the mood for Wong Kar-Wai: Days of Being Wild<a href="http://ecx.images-amazon.com/images/I/51M7T0AF4VL._SL500_AA300_.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 300px; height: 300px;" src="http://ecx.images-amazon.com/images/I/51M7T0AF4VL._SL500_AA300_.jpg" border="0" alt="" /></a><br />Ciocnirile mele cu cinematografia asiatică au fost ocazionale şi, în mare parte, neproductive. Când spun asiatică, mă refer, in special, la Japonia, China, Coreea. Asta ca să dezambiguizez oarecum termenul, pentru că ştiu, deşi stau prost cu geografia, că în Asia mai sunt încă vreo 2-3 ţări pe lângă cele enumerate. Aşa...pe lângă Wong Kar-Wai, pe care l-am savurat doar în <span style="font-style:italic;">In the Mood for Love</span> şi l-am renegat categoric în <span style="font-style:italic;">My Blueberry Nights</span>,am mai dat peste Kurosawa (<span style="font-style:italic;">7 Samurai</span>, <span style="font-style:italic;">Yojimbo</span>, <span style="font-style:italic;">Rashomon</span>, <span style="font-style:italic;">Ran</span> ), câteva anime-uri (<span style="font-style:italic;">Sprited Away</span>, <span style="font-style:italic;">Grave of the Fireflies</span>, <span style="font-style:italic;">Princess Mononoke</span>), <span style="font-style:italic;">Infernal Affairs</span> şi Crouching Tiger, Hidden Dragon. Cred că ăsta e cam tot inventarul. Slăbuţ, ştiu. Am impresia că sunt puţin rasistă că, în afară de <span style="font-style:italic;">Rashomon</span> care mi-a plăcut incredibil de mult, celelalte filme ale lui Kurosawa m-au cam lăsat în ceaţă. Dintr-un simplu motiv, nu puteam face distincţia între personaje. E o formă de rasism şi asta şi, intr-adevăr e o problemă pe care mi-o asum. Nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu ei ca naţie doar că mi se pare că toţi arată la fel.<br /><br />Revenind la Wong Kar-Wai, am văzut ieri <span style="font-weight:bold;">Days of Being Wild</span>, film de-al lui făcut prin 1990. E setat ca şi timp prin 1960 şi are un feeling care încearcă să recaptureze atmosfera filmul european din acea perioadă. Mi-a adus aminte foarte mult de Godard. Nu ştiu dacă problema-i la mine că văd eu influenţe de Nouvelle Vague peste tot că-s efectiv obsedată, dar aşa mi s-a părut. Cred, totuşi, că în cazul ăsta indiciile sunt prea evidente şi nu au cum să fie doar în imaginaţia mea. Pot să jur că am revăzut dansul Angelei din <span style="font-style:italic;">Une Femme est Une Femme</span>, sincronul celor trei din <span style="font-style:italic;">A bande a part</span> repus în scena sub forma unei bătăi, plus, din acelaşi film, referinţa la pasărea care nu atinge niciodată pământul (sper să nu mă înşel). Chiar nu cred că-s vedenii şu aşa de tare m-am bucurat când le-am recunoscut, simţeam ca un fel de complot între mine şi film, era un secret pe care am reuşit să i-l fur. Şi asta m-a făcut să fiu total prinsă de el.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Days of Being Wild </span> e un film lent, de atmosferă, care trage privitorul prin absenţa luminii efective, dansul hipnotizant al camerei care, de multe ori găseşte unghiuri halucinante şi, nu în ultimul rând, filmul cucereşte prin muzica din fundal care acompaniază perfect lentoarea camerei. Sunetele care rămân cu tine mult după genericul de final sunt, cu siguranţă, marca Kar-Wai.<br /><br />O să atenţionez că nu e un film pentru cei care caută o scăpare, o gură de entertainment uşor la sfârşitul unei zile obositoare. Şi asta din cauză că nu te scapă de bagajul de care ai vrea să scapi, ba mai mult, te încarcă cu mult mai mult decât poţi duce. În plus, nu e un film care să progreseze spre un anume scop, cu momente ale "acţiunii" bine determinate. E o formă pură de poezie în mişcare. Nu cred că l-aş putea descrie mai bine de-atât. Nici nu spune foarte multe, verbal, dialogurile sunt scindate şi, de multe ori, eliptice, oglinda perfectă a personajelor; decât să fie spuse răspicat, ideile şi sentimentele sunt mai mult insinuate.<br /><br />Personajul principal e Yuddy (Leslie Cheung), un soi de bărbat-copil care mai mult pare că pluteşte pe scena vieţii sale şi nu lasă impresia nicio secundă că o trăieşte efectiv. Pare, în acelaşi timp şi în mod paradoxal, actor şi spectator al propriei vieţi. Existenţa îi este împărţită între trei femei care îi trasează conturul: mama adoptivă, fostă prostituată, şi cele două iubite (fosta şi actuala), Su (Maggie Cheung) si Leung (Carina Lau). Alienarea şi înstrăinarea de propria-i persoană se poate uşor ghici din relaţiile pe care le stabileşte cu aceste trei femei. Mereu dezrădăcinat, pare incapabil să ofere fericire şi nu face decât să provoace suferinţă persoanelor din jurul său. Deciziile pe care le ia par străine de el, parcă sunt maşinaţiunile unui destin pus mereu de-a curmezişul fericirii celorlalţi. Când, mânat de dorinţa de a se regăsi, hotărăşte să plece în căuarea mamei sale naturale, îl vedem, în sfârşit, decis să se centreze. Porneşte într-o călătorie de regăsire care începe, în mod evident, cu stabilirea rădăcinilor. Doar că pelerinajul său se dovedeşte a fi un eşec. "The fact is that the bird hasn't gone anywhere. It was dead from the beginning." Căutarea asta a lui permanentă de contact uman, de regăsire şi stabilire a unei identităţi ridică o întrebare care mi-a sărit în gând cu mai multă violenţă decât aş fi vrut: Cercetarea continuă ne face cumva imuni la viaţă? Când căutăm la nesfârşit acel ceva care să ne întregească, nu cumva facem numai să 'sărim' peste ceea ce înseamnă, de fapt, existenţa noastră?<br /><br />Mi s-a părut un film care sondează foarte bine existenţa mometelor care se desfăşoară în(tre) noi imperceptibile şi care, ne ţes, în cele din urmă, existeţa.<br /><br />Există o nostlgie aproape palpabilă pe tot parcursul filmului după, şi asta o să sune tâmpit, ceea ce ar putea să fie. Ştiu că pare şi e un paradox dar mi se pare că i se potriveşte de minune personajului principal.<br /><br />Ce mai? Bucata asta de cinema este, de fapt, o mică poezie. Se desfaşoară î faţa noastră cu "brutalitatea" unui vis, cu cromatica lui apăsătoare, umbrele şi cadrele neobişnuite, toate astea în freamătul continuu al Hong Kongului mereu agitat şui totuşi atât de silenţios. Actorii sunt toţi excelenţi şi joacă perfect într-un film care nu trebuie jucat ci simţit. <br /><br />Nu ştiu cât am reuşit să fiu de coerentă şi cât sens are ce-am simţit eu despre filmul ăsta. Cert e că pentru mine a fost o revelaţie, o mică bijuterie care, se pare că n-a fost gustată de public la apariţie.<br /><br />Trailerul cel frumos:<br /><iframe width="420" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/5A4P6YAl3Uc" frameborder="0" allowfullscreen></iframe><br /><br />Ah! Şi <span style="font-style:italic;">Oldboy</span>. Am văzut şi <span style="font-style:italic;">Oldboy</span>.Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-59262090439959250052012-04-30T10:23:00.004+03:002012-05-02T00:16:07.908+03:00The point of no retun: Brick<a href="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/thumb/7/73/Brickmovieposter.jpg/220px-Brickmovieposter.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 220px; height: 326px;" src="http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/thumb/7/73/Brickmovieposter.jpg/220px-Brickmovieposter.jpg" border="0" alt="" /></a><br />Trebuie să recunosc că săptămâna trecută am fost o leneşă. Timpul, atât de preţios şi dedicat aproape în exclusivitate filmelor, mi-a fost furat de o carte. Sunt conştientă că mă las uşor dusă de câte-o obsesie, distrată până la pierde în principal de cărţi, e micul meu păcat. Romanul e unul oarecum autobiografic şi e scris de Simone de Beauvoir, partenera de viaţă a lui Sartre. Se numeşte <span style="font-style:italic;">She came to stay</span> (citesc traducerea în engleză) şi probabil îi voi face şi un scurt review pe blog săptămâna asta. Exact ceea ce ziceam! Mă las furată. I'm easy like Sundaz morning... Pentru că, de fapt, voiam să zic de filme. Am văzut doar trei şi am stat să mă gândesc puţin despre care să scriu pentru că mi-au plăcut toate. <br /><br />M-am oprit la <span style="font-weight:bold;">Brick</span>, film din 2005, cu Joseph Gordon-Levitt în rolul principal. Regizorul mi-e total necunoscut, se numeşte Rian Johnson şi IMDb-ul îmi spune că a mai făcut un film, <span style="font-weight:bold;">Brothers Bloom</span> cu Rachel Weisz, de care eu am auzit dar, pe care, nu l-am văzut...încă. Nu am auzit foarte multe de <span style="font-weight:bold;">Brick</span> dar, dintr-un motiv sau altul, l-am avut prin watchlist şi am decis să-i dau drumul. Sincer? Nu înţeleg sub ce piatră am fost ascunsă până acuma. De ce nu am auzit mai multe de el? De-asta l-am şi făcut obiectul articolului meu, poate mai au vreo 2-3 oameni revelaţia pe care am avut-o eu.<br /><br />În primul rând mi s-a părut un film extrem de nostalgic, la nivel de conţinut şi semantică, după Hollywood-ul anilor 40-50 şi, extensiv, 60-70. E un feel de Film-Noir meets Western meets Teenage movie prin imagistica pe care o foloseşte şi prin accentele muzicale din fundal. Cadrele filmate de jos în sus, cu accent pus pe detaliu, camera care stăruieşte şi nu se grăbeşte deloc, mi-au readus în faţă Westernurile lui John Ford şi, mai apoi, Clint Eastwood, în care eroul principal pare mereu pregătit să înfrunte o lume-ntreagă. Am zis Film-Noir pentru că povestea e una în care misterul e personaj principal de la început până la sfârşit (şi dincolo de el). <br /><br />Personajul principal, Brendon (Joseph Gordon-Levitt), e tipul adolescentuli răzvrătit, şi, pare un fel de copil ilegitim al cuplului improbabil Clint Eastwood-Steve McQueen. El reprezintă imaginea pură a singuratului şi misteriosului tip care, împotriva tuturor probabilităţilor, încearcă să-şi salveze fosta iubită din mâinile unor traficanţi de droguri care par a-i fi mereu pe urme. Personajul mi-a stârnit incredibil de multe deja-vu-uri, mai ales că pare un pre-Driver urmărit în anii de formare şi înzestrat cu un nume.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">Brick</span> începe foarte frumos, cu Brandon stând ţintuit locului, într-un peisaj dezolant de margine de oraş, cu ochii lipiţi de cadavrul unei fete. E singura data când îl percepem vulnerabil. Şi povestea asta mică e spusă atât de frumos şi lin, parc-ar fi un gând. Totul e format din imagini scurte dar însemnate- o mână care schimbă, aproape imperceptibil, cursul unei ape, nişte şuviţe blonde care înoată, pe jumătate cuprinse de tremurul aceleiaşi ape, care-şi continuă curgerea lină. Şi muzica, muzica acompaniază cursul apei dându-i o calitate aproape eterală.<br /><br />Cadrul se schimbă imediat şi călătorim în timp, două zile mai devreme, pe coridoarele aproape părăsite ale unui liceu, unde bileţelele par cele mai la îndemână căi de comunicare. Brendon devine imediat conştient de strigătul de ajutor al fostei sale iubite, Emily (Emilie de Ravin). Urmează o incursiune a sa într-o lume interzisă şi ascunsă, cea a drogurilor şi a oamenilor cu jumătăţi de identitate; a locurilor sordide şi a cercurilor închise. Ne iau două minute (poate nici atât) să ne dăm seama că trupul de la început e al lui Emily iar încercare lui de a o salva e un demers inutil sau, fără rezultat. Doar că odată ce ai intrat în cercul vicios e destul de greu să ieşi.<br /><br />Brendon se vede pus faţă în faţă cu o situaţie pe care trebuie să o rezolve cât mai repede şi cu ajutorul a doar patru cuvinte: BRICK, TUG, PIN şi FRISCO. Pentru mine, sincer, a fost foarte interesant modul în care a fost spusă povestea. Uneori a părut alambicată şi greu de înţeles pentru că eşti împroşcat cu foarte multă informaţie ambalată în termenii argotici ai traficanţilor de droguri. Dar a fost extrem de entertaining. Cadrele scurte s-au suprapus frumos peste rar-întâlnitele cadre destul de lungi, filmate cu cameră mobilă, care, curios, se mişca conştient mult mai repede decât persoajele şi cu o viteză mereu inconstantă. Cred că tocmai asta creează starea de permanentă angoasă, pentru că te pune în ipostaza incomodă de voyeur care se poate apropia şi îndepărta de situaţie cu o uşurinţă alarmantă.<br /><br />La Rian Johnson, violenţa e parte din artă şi chiar o intensifică în multe situaţii. Picături de sânge prelingându-se uşor pe o mână, un glonţ străpungând un craniu, toate sunt filmate cu fineţea şi eleganţa omului sensibil la detaliu. Pe mine părţile alea foarte focusate pe forma m-au ţinut lipită de ecran.<br /><br />Totul pare să se complice şi mai mult pentru personajul principal în momentul în care în film îşi face intrarea la femme fatale, Laura (Nora Zehetner), care încearcă să-i fure minţile abuzând de un amestec conştient şi studiat de siguranţă de sine şi vulnerabilitate. Ea e cea care-i întinde o mână de ajutor în momentele în care lumea în care a intrat pare că-l sufocă. Cu ajutorul ei reuşeşte să-şi limpezească multe situaţii şi, indirect, să afle autorul crimei.<br /><br />Mi s-a părut, totuşi, că spre sfârşit devine puţin previzibil dar, aş îndrăzni să spun că, datorită formei, îşi ascunde destul de bine <span style="font-style:italic;">locurile comune</span> .<br /><br />Ceea ce m-a mai derajat, pe alocuri, au fost momentele în care Brendon pare extrem de bolnav/ rănit şi se tăvăleşte pe jos şi tuşeşte la nesfârşit. Cred că am înţeles ideea generală şi motivele dar parcă s-a insistat până la punctul în care toată situaţia intra uşor în sfera penibilului.<br /><br />Cred că filmul ăsta e un tribut foarte fain pe care Rian Johnson (regizor şi scenarist) îl aduce anilor de aur ai industriei de film. Pe mine m-a cucerit din prima, în special prin formă. Aproape fiecare cadru îmi părea o lume în sine, care aştepta să fie explorată şi interpretată. Uneori filmele astea artsy (şi nu, nu o spun ironic) cad în capcana unei conştienţe de sine a formei care supără. Nu şi ăsta. E foarte bine balansat şi m-a impresionat destul de tare şi mă îndeamnă să-l urmăresc cu mai multă atenţie pe nenea ăsta.<br /><br />Dacă vreti să vă lămuriţi ce-i cu BRICK puneţi mâna de-l luaţi şi vă uitaţi la el. Misterul e acolo şi, cred, că e un bun început pentru cine are o reticenţă pentru filmele alb-negru ale anilor 40-50. Chiar dacă în sens invers, e şi ăsta un început!<br /><br />Şi, să nu uităm, trailer-ul:<br /><iframe width="560" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/4Zfw8__A7ps" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-1444856166853803880.post-81598503435462023512012-04-26T17:27:00.009+03:002012-05-12T11:14:33.573+03:00My List: Worst Actresses (în umila mea părere)Am citit un articol pe un alt blog şi am decis să preiau şi eu ideea ca pe un soi de tag pentru că, sinceră să fiu, mi s-a părut interesant de scris şi de clasificat. <br /><br />Ideea articolului e să încropesc un kill list de 10 actriţe şi 10 actori pe care i-aş (le-aş) şterge de pe faţa pămîntului în cel mai crud mod posibil. Probabil le-aş face să dispară...mai crud de-atât nu cred că m-aş descurca. <br /><br />Încep cu fetele că aşa-i frumos. Băieţii în altă postare. Acuma, eu am stat şi m-am gândit aşa...şi sunt convinsă că sunt actriţe mult mai proaste decât astea pe care le-am ales eu. Doar că astea 10 sunt undeva prin A-List la Hollywood şi nu pot înţelege ce le face aşa populare nici să mă baţi. Pe lângă că nu pot juca şi nu ar putea-o face nici dacă viaţa lor ar depinde de asta, mai au şi succes şi sunt adorate de publicul mergător la mall. Bineînţeles că lista e una subiectivă şi nu mă aştept ca toată lumea să-mi împărtăşească părerile. <br /><br />Să purcedem, aşadar. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">10. <span style="font-weight:bold;">Zooey Deschanel</span> </span><br />Ca s-o spun pe aia dreaptă, mie-mi place fata asta. Mi se pare adorabilă şi e una dintre cele mai frumoase de pe la Hollywood. Dar mi se pare total necredibilă în orice rol ar face. Pare mereu că nu e în largul ei şi mă face şi pe mine, ca spectator, să nu fiu în largul meu.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Best</span>: <span style="font-style:italic;">500 Days of Summer</span>- pentru că a fost un film simpatic şi i s-a şi potrivit rolul, nu a trebuit să se chinuie prea tare.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Worst</span>: <span style="font-style:italic;">The Happening</span>-nici până în zi de azi nu ştiu ce-a fost cu filmul ăla. Personajul ei (şi ea ca atriţă jucându-l), total nesuferit.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">9. Kim Novak</span><br />Asta e singura pe care am pescuit-o din generaţia veche, de la Hollywood. Mi se pare genul de actriţă care nu transmite nimic, nu pot empatiza nicicum cu niciun personaj pe care-l joacă. <br /><span style="font-weight:bold;">Her Best</span>: <span style="font-style:italic;">Vertigo</span>; filmul lui Hitchcock o salvează pentru că e bun el, bz default. ea e...meh!<br /><span style="font-weight:bold;">Her worst</span>: <span style="font-style:italic;">Strangers when we meet</span>; aici joacă rolul unei soţii infidele, alături de Kirk Douglas. Vrea să pară super misterioasă, problema e că nu-i prea reuşeşte şi cade în penibil.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">8. Kate Hudson</span><br />Chiar ea, fiica lui Goldie Hawn care, fie vorba între noi, merita şi ea un loc fruntaş în listă. Oh well... Probabil are impresia că joacă bine dar e evident după rolurile pe care le primeşte că e precum o mătură. <br /><span style="font-weight:bold;">Her Best</span>: <span style="font style:italic;">Almost famous</span>- parcă acolo mai mişcă cât de cât.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Worst</span>: Pot alege? <span style="font-style:italic;">Fool's Gold</span>? <span style="font-style:italic;">How to Lose a Guy in 10 Days</span>? <span style="font-style:italic;">You, Me and Dupree</span>? ...alegeţi voi, mie mi-e indiferent.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">7. Kristen Stewart</span> <br />Nu pot să-mi dau seama cum fata asta ia roluri pe la Hollywood. Mi se pare total inexpresivă. Am văzut c-a jucat-o şi pe Joan Jett. Sincer, mi-e frică să mă uit la filmul ăla.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Best</span>: O să zic <span style="font-style:italic;">Into the Wild </span> doar pentru că trebuie să aleg ceva. <br /><span style="font-weight:bold;">Her Worst</span>: Sincer, nu am văzut <span style="font-style:italic;">Twilight</span>. Dar am văzut ceva trailere şi mi-a fost de-ajuns. Serios?<br /><br /><span style="font-weight:bold;">6. Scarlett Johansson</span><br />N-am înţeles niciodată de ce toţi bărbaţii salivează după ea. Vorba unei prietene, îmi dă senzaţia de tipă care se spală cu şerveţele umede. Nu poate ieşi din sfera persoanei ei nici s-o baţi. <br /><span style="font-weight:bold;">Her Best</span>: <span style="font-style:italic;">Lost in Translation</span>, evident. Nu ştiu cum a reuşit Sofia Coppola să scoată ceva de la ea. Cred că totul i se datorează lui Bill Murray.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Worst</span>: <span style="font-style:italic;">The other Boleyn Girl</span>-Mi s-a părut îngrozitor de fadă şi de nelalocul ei. Poate şi pentru că a fost pusă faţă în faţă cu Natalie Portman. Oricum, filmul a fost fail prin el însuşi, nu mai avea nevoie de ajutor. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">5. Katie Holmes</span><br />Mor cum nu poate ieşi din zona aia a zâmbetului tâmp din colţul gurii. Nu şi nu şi nu! Norocul ei c-a luat-o Tom Cruise de nevastă, că de nu, nimeni n-o ştia. <br /><span style="font-weight:bold;">Her Best</span>: Chiar nu are... o să zic <span style="font-style:italic;">Thank you for Smoking</span> deşi e la fel de slabă şi acolo.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Worst</span>: <span style="font-style:italic;">The Romantics</span>- Am murit la filmul ăsta. De două ori. Cum făcea ea pe pseudo-intelectuala acolo...şi cum nu-i ieşea... A joy to watch!<br /><br /><span style="font-weight:bold;">4. Jessica Alba</span><br />Noroc că arată bine! În direcţia aia nu am ce comenta, e frumoasă! Dar atâta de goală când vine vorba de a interpreta un rol. Puţine actriţe sunt atât de slabe...Bănuiesc că totuşi are publicul ei.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Best</span>: <span style="font-style:italic;">Sin City</span>- Pentru că singura ei preocupare îm cazul ăsta a fost să arate bine. Şi la asta chiar se pricepe.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Worst</span>: <span style="font-weight:bold;">Awake</span>- nu cred că o să pot să eprim vreodată în cuvinte cât de prost e filmul ăsta. Iar Jessica Alba trebuie să pretindă că joacă teatru. E în van să precizez ceea ce e deja evident, iese un mare fiasco. <br /><br /><span style="font-weight:bold;">3. Jessica Biel</span><br />Cam cât de nesuferită poate să fie o persoană? Faţa ei pur şi simplu nu cunoaşte conceptul de mobilitate. Zici că poartă mereu o mască rânjită. Şi nu vreau să iu rea dar, din cauza asta, e total inexpresivă.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Best</span>: O să sune destul de dur dar...<span style="font-weight:bold;">7th Heaven</span>. Măcar la ăla suportam să mă uit. <br /><span style="font-weight:bold;">Her Worst</span>: Habar nu am. Mi se pare o actriţă care nici măcar cel mai prost film nu-l are. Că toate-s cam la acelaşi nivel. O să zic <span style="font-style:italic;">Valentine's Day</span>.<br /><br /><span style="font-weight:bold;">2. Jennifer Lopez</span><br />A ţinut ea neaparat să se bage şi prin filme. O înţeleg, se iubeşte prea mult să stea deoparte. Doar că un om ar trebui totuşi să-şi cunoască limitele. n-am nimic cu ea ca şi cântăreaţă, nu e genul meu dar pare că se descurcă destul de bine. Dar actriţă? Eu zic să rămână la featuringuri cu PitBull. (nu mă întrebaţi de unde ştiu asta)<br /><span style="font-weight:bold;">Her Best</span>: <span style="font-style:italic;">Selena</span>- I s-a potrivit rolul, filmul a fost cât de cât ok.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Worst</span>: Toate comediile romantice în care a jucat+ Anaconda. Nici nu mai continui că m-apucă râsul.<br /><br />Şi...el numero uno. Pam pam pam:<br /><span style="font-weight:bold;">1. Keira Knightley</span><br />Sunt perfect conştientă că nu e cea mai slabă dintre toate dar mie mi-e atât de antipatică încât îmi vine mereu s-o pleznesc. Nu joacă decât roluri de demoazelă (excuse mz French) aflată în suferinţă şi tot timpul crizată. Mi se pare că are EXACT aceleaşi gesturi, intonaţii si expresii ale feţei indiferent ce rol ar juca. Îmi vine tot timpul s-o lovesc cu un papuc, nici nu mă mai pot uita la filme în care joacă.<br /><span style="font-weight:bold;">Her Best</span>: Nu mă pot gândi la aşa o calamitate. O să aleg <span style="font-style:italic;">Pirates of the Caribbean</span> că nu e atât de focusat pe personajul ei. <br /><span style="font-weight:bold;">Her Worst</span>: <span style="font-style:italic;">A Dangerous Method</span>- Nu o să neg că m-a durut tot în mine când am văzut că joacă în filmul ăsta. Abia am rezistat să stau la el cap- coadă. Mă întreb, oare buzele alea i-s paralizate în poziţia aia? Şi acuma s-au gândit ăştia s-o mai facă şi Anna Karenina. Înţeleaptă alegere! Abia aştept!<br /><br />Mă opresc aici că deja am bodogănit prea mult (da, da, e un cuvânt :D). O să vină şi un clasament al actorilor în săptămânile ce urmează. Eu m-am distrat făcându-l şi, sper doar, că actriţele de mai sus să-şi dea seama că fac efectiv rău omenirii şi să se oprească.Corinahttp://www.blogger.com/profile/09579669772761507476noreply@blogger.com5